Referitor la prima afirmatie, eu cred asa:
- faptele sunt unele ale omului iar altele sunt roade ale conclucrarii omului cu Dumnezeu (tertum non datur);
- Dumnezeu a pregatit toate posibilitatile, sa aiba omul de unde alege... Un sir de posibilitati succesive alcatuieste calea dreapta si ingusta, traita in mod specific pentru fiecare. Doar unul e sirul care duce direct la mantuire, restul e cadere, pacat, ratacire etc. Fiecare om poate alege pasul din sirul caii drepte, daca doreste (sacrificiul de sine, sa lase ale sale, atasamentele patimase, mandria, egotismul). Date sunt toate, ca posibilitate. Alege omul cum vrea si cum poate. Aici mai vine si mila lui Dumnezeu, intrucat celui care poate putin, Domnul nu ii cere mai mult. Crucea e pe masura fiecaruia. Si mai este mila, intrucat celui care face "roade vrednice de pocainta" Dumnezeu ii lasa deschisa poarta catre si mijloacele pentru o viata curata, sfanta, in a doua parte a vietii omului.

Referitor la a doua afirmatie, eu cred ca raspunsul ar putea fi un verset din Psalmul 50: "duhul umilit".
In alti termeni, dar cred ca e acelasi lucru: Dragostea (cum spunea Lore mai sus). Adica jertfa de sine, dupa modelul Domnului.

Libertatea alegerii este o functie, in exprimare matematica, a carei variabila este disponibilitatea de iubire jertfelnica.
(Personal prefer termenul paulin Dragoste, deoarece iubirea o asociez mai degraba cu forul subiectiv al trairilor afective, in vreme ce dragostea presupune cu necesitate fapte, fapte convergente cu sentimentul sau dispozitia afectiva, precum si alte componente sufletesti asociate in manunchi. Multi oameni iubesc dar esueaza in dragoste, adica in comportamentul concret fata de persoana iubita. Dragostea este iubire jertfelnica, asa imi pare acum. Iar nu iubire patimasa.).