O istorioara draguta:
Un pelerin, trecand in drumul sau pe langa un ogor, vazu un taran care semana pamantul. Oprindu-se si intrand in vorba cu taranul, spre a se mai odihni de osteneala drumului, pelerinul ajunse sa vorbeasca cu acesta chestiuni sufletesti. Vorbind ei despre Dumnezeu si despre om, despre prestiinta lui Dumnezeu si despre munca omului spre mantuire, taranul spuse:
- Daca Dumnezeu a prevazut ca eu ma voi mantui, cu siguranta asa va fi, ori ca fac bine, ori ca fac rau, iar daca El a prevazut ca voi fi osandit la chinuri vesnice, voi fi osandit, chiar daca voi face bine, chiar daca voi face rau.
Pelerinul, ascultand cu mahnire pe taran si vazand cele ce acela lucra pe pamant, ii spuse:
- Daca Dumnezeu a prevazut ca aici se va face grau, de ce mai semeni, pentru ca ori de semeni, ori de nu semeni, aici se va face grau, si toata munca ta e deci degeaba ?!
Nu! Nu exista predestinare in BO!
Sfintii, in frunte cu Maica Domnului, au avut posibilitatea sa aleaga daca sa urmeze sau nu calea care le statea inainte.
Pentru intiatorul topicului: asta cu boala mi se pare o dovada teribila de necredinta. Pai atunci la ce a mai lasat Dumnezeu Sfantul Maslu? De ce a mai lasat diferitele leacuri? La ce bun mai sunt doctorii? La ce bun mai sunt rugaciunile?! Stii ce cred eu: asta nu se cheama lasare in voia Domnului, ci lasitate si frica de cruce.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|