[vsovivi]

Este un singur Bărbat: Hristos întru Dumnezeu şi întru sfinţi: Abel, Enoh, Noe, Avraam şi Isaac, Iacob şi Moise, Ilie, Iov, Daniel, fraţii Macabei, Iosif şi Zaharia, Ioan şi Iisus întru toţi ucenicii Săi. Nu există alt bărbat afară de Cuvântul lui Dumnezeu.

Cine vrea să fie bărbat e bine să se asemene Lui.

Femeie este doar iubita lui Noe, apoi Sarra, Rebeca, Lia şi Raşela, Tamara şi femeia etiopiancă şi Rut, Susana şi Iudita, Ana şi Elisabeta şi preasfânta şi pururea fecioară Maria, Maria Magdalena, Maria Egipteanca, sf. Eupraxia şi sf. Verginica şi toate celelate uceniţe ale sfinţilor.

Cine vrea să fie femeie e bine să se asemene lor.

Acuma să vedem care este taina sfântă a căsătoriei:

Taina căsătoriei dintre oameni este comuniunea clipei veşnice dintre bărbat şi femeie întru Dumnezeu.

Logodna apare la orice vârstă chiar în ziua, când biunivoc se consimte acceptarea dorinţei de comuniune veşnică prin cuvinte sau fără cuvinte între cel puţin doi oameni ce se plac şi ea apare din dragoste sau în speranţa dragostei întru împlinirea şi desăvârşirea înţelepciunii ei întru Dumnezeu în veşnicie.

După ce perioada de logodnă se sfârşeşte prin venirea în mod liber la Lumină a acestei relaţii liber consimţite, adică ei discută liber şi cinstit unul cu altul în ceea ce-i priveşte, deci când cei doi acceptă să se permanentizeze relaţia lor se poate considera că ei s-au alipit unul de altul şi ceea ce a unit Dumnezeu omul este dator să nu despartă! Deci sunt gata căsătoriţi înaintea lui Dumnezeu Cel văzut şi nevăzut Carele pe toate le vede şi le ştie fără ca să aibă nevoie să-i spună Lui cineva, căci n-are Domnul nevoie de martori sau naşi.

Partenerii şi unirea lor şi convieţuirea lor tainică este deci binecuvântată deja din pricina poruncii lui Dumnezeu rostită asupra lui Adam şi apoi a lui Noe şi din pricina dragostei lor şi a dorinţei lor de comuniune, deoarece comuniunea înseamnă veşnicie iar fericirea veşnică înseamnă Dumnezeu.

Ceremonia religioasă la orice biserică sau casă sau oriunde sau la ofiţerul stării civile nu este o taină propriuzisă ci este doar o oficializare a căsătoriei pentru ca şi ceilalţi oameni să ştie public despre relaţia lor. Deci nu este necesară ceremonia religioasă a căsătoriei căci nu asta este taina dar ea poate fi făcută de către cei ce doresc cu martori şi naşi sau fără, cu public sau cu un număr minim de apropiaţi.

Cei ce neagă sau reneagă pe Dumnezeu, cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, nu-i interesează, nu vor să ştie sau să creadă, sau se unesc alipindu-se unul de altul fără să ia în serios pe Dumnezeu, deci dacă nu ajung la lumină şi nu discută liber şi cinstit unul cu celălalt, ei prin acest mod de alipire nu se logodesc şi nu sunt căsătoriţi cu adevărat chiar dacă îşi formează o comuniune existenţială, sufletească, de scurtă sau lungă durată, chiar iubindu-se unul pe altul, ci ei rămân doar la raportul biunivoc de colegialitate, de prietenie, de iubire prietenească şi care nu implică veşnicia comună dar această stare a lor se poate permanentiza. Practic o relaţia de acest tip este un fel de logodnă prelungită sau de prietenie veşnică în care se amână la nesfârşit plinirea şi veşnicia fericită a iubirii. O comuniune sau o dragoste de acest tip nu se poate condamna din pricina amânării ci se poate răbda de către cei din jur întru nădejdea, în speranţa că cei doi vor primi lumina credinţei, spre înveşnicirea relaţiei lor, cândva întru Dumnezeu. Cine condamnă pe aceştia (păgâni, concubini, prieteni, colegi, parteneri, fraţi şi sore...) pe el însuşi se condamnă căci aşa se va merge până la judecată.

Pentru cei hotărâţi şi care se consideră căsătoriţi înaintea lui Dumnezeu, fie că au făcut sau n-au făcut ceremonia religioasă oricare ar fi ea şi deci s-au acceptat să convieţuiască liber şi cinstit împreună şi să se înveşniceze întru Dumnezeu prin cuvinte sau fără cuvinte, şi se iubesc sau nădăjduiesc şi speră că se vor iubi cândva şi cred ei că aşa vor să trăiască pe maideparte, deci sunt alipiţi unul de altul, Dumnezeu consideră că ei sunt deja întru taina căsătoriei fie că au avut ceremonie religioasă cu jurăminte fie că nu, căci comuniunea lor dreaptă întru Dumnezeu este ca una cu jurămintele nerostite, deci ei sunt consideraţi întru sfânta taină a căsătoriei fie că au avut martori sau naşi fie că nu i-a ştiut pe ei nimeni afară de Dumnezeu căci Dumnezeu nu a creat şi nu a dat ceremonii speciale ci la nunta Mielului, aia care va să fie, se va intra numai cu haina nefăţărniciei şi curăţiei, haina credinţei.

Cum se va consuma această taină până atunci?

Taina aceasta a căsătoriei dintre Bărbat şi Femeie se consumă în ''patul conjugal'' spre iubire comună de Dumnezeu şi a unuia pentru celălalt şi nu spre aducerea pe lume a copiiilor însă sunt interzise orice mijloace de stopare a apariţiei copiilor, orice tipuri de anticoncepţionale sunt interzise inclusiv prezervativele sau malahiile exterioare sau interioare urmate de spălări anticoncepţionale. În cazul în care vor apare însărcinările, ambii parteneri, ambii părinţi trebuie să-şi asume riscul morţii lor spre viaţa copiilor existenţi şi a celor ce mai vin de la prima clipă şi până la sfârşit, deci trebuie să-şi ducă crucea aceasta foarte grea cu credinţă şi fidelitate. Sunt interzise avorturile indiferent de motiv dacă sarcina a apărut întru această taină, iar sarcinile extrauterine trebuiesc mutate dacă e posibil în uter. Mai bine să moară mama şi să rămână copilul cu tata şi ceilalţi copii decât să se facă avort. Nu vă gândiţi doar la viaţa ce se vede, la cele vremelnice. Deci e asumarea morţii şi greutăţilor de către ambii părinţi. Şi cine nu vrea să fie obligat să moară şi să păzească raiul până la sfârşit atunci să nu se alipească. Iar a-i umple femeii braţele de copii este urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Practic această taină se experiază şi cu trupul în timpul perioadelor rânduite, adică în cele 4 zile în care e permisă alipirea trupească: Marţi, Joi, Sâmbătă dimineaţa de la răsăritul soarelui până seara şi Duminică seara după ce apune soarele până la răsăritul soarelui zilei de Luni. Ea constă fizic prin alipirea şi comuniunea goliciunilor partenerilor când ei stau aşezaţi culcat pe o pătură sau pe un cearşaf curat goi acoperindu-se peste cu o pătură sau cu un cearşaf curat pe care se poate pune o plapumă sau dună. Nu este alt scop pentru asta decât iubirea curată întru Dumnezeu.

Comuniunea de goliciuni se acoperă de ochii copiilor sau a oricărui străin, şi la ea iau parte doar cei uniţi prin taina aceasta sfântă. Nu se caută plăcerile, nu se caută copierea altora, nu se caută împlinirea unor programări închipuite, nu se caută potrivirea organelor, potrivirea închipuirilor, vindecarea bolilor, prelungirea sau scurtarea vieţii, prelungirea sau scurtarea desfătărilor ci această taină este pentru adormirea comună, pentru ţinerea în braţe a celor căsătoriţi de către Dumnezeu, pentru alipirea lor întru iubire şi pentru a se ţine şi simţi unul în braţele celuilalt. Scurgerile fluidelor dacă apar nu trebuiesc oprite, şi nici nu trebuie căutată pofta sau grozăvia de a apare scurgerile căci ele practic spurcă patul conjugal, dar nu trebuiesc nici oprite ci ele se vor spăla de pe trup şi de pe patul conjugal dacă apar la sfârşitul consumării tainei. Dacă se umblă prin casă goi, trebuie foarte mare atenţie la scurgeri şi la posibilii ochi care te văd pentru a-i feri de scârbe şi curiozităţi căci este scris că:

''Israele, adună-ţi şi strânge-ţi spurcăciunile din tabără şi îngroapă-le afară din tabără în pământ cu lopata ca nu cumva să ţi le vadă Domnul şi să se scârbească de tine.''

În celelalte zile: Luni, Miercuri, Vineri, Sâmbătă seara şi Duminică dimineaţa, creştinul sau omul credincios se poate dedica sufleteşte lui Dumnezeu căci dacă am făcut baia botezului şi a lacrimilor atunci nu mă voi alipi iarăşi de desfrânată.

Atenţionare:
Nu este obligatoriu ca omul să aibă o singură soţie sau ea un singur soţ, ci sunt libere căsătoriile întru Dumnezeu de orice sex, în orice număr, chiar în grupuri, pornindu-se de la modelul perfect al logodirii Mielului cu Femeia Sa care s-a pregătit şi care este Biserica Universală a lui Dumnezeu... aşa fel încât să nu apară sminteala. Sminteala constă în călcarea celei mai mari porunci şi în lepădarea celei mai mici sau în învârtoşarea cu făţărnicie a lor întru pseudoştiinţa hoţilor.

Amin, aşa să ne ajute Dumnezeu.
...
..