Daniel, lasă judecarea teologilor în seama teologilor. Principala noastră grijă nu trebuie să fie de a stabili cine e şi cine nu e ortodox, mai ales că viziunea pe care o avem noi înşine în privinţa ortodoxiei s-ar putea să nu fie completă, să se schimbe pe parcursul vieţii. Aşa ar fi şi normal, pentru că altfel ar însemna că nu înaintăm în înţelegere, care e unul din darurile Duhului Sfânt.

Începând cu Apostolul Pavel, mulţi părinţi ai Bisericii recomandă să nu ne pierdem în „certuri de cuvinte” sau discuţii dogmatice (v. Sf. Isaac Sirul). Grija noastră trebuie să fie de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, de a lucra poruncile lui Hristos. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne bucurăm când cineva ne ajută să ni le vedem mai bine, ca să scăpăm de ele.

Când Yannaras se pronunţă „contra religiei” nu aduce un deserviciu credinţei în Hristos. Din contră. Pentru că religii sunt multe şi toate seamănă între ele întrucât sunt născute, toate, din nevoia omului de siguranţă, de ajutor. Dragostea pe care a propovăduit-o Hristos, însă, e atât de mult opusă acestor nevoi, încât i-a smintit pe foarte mulţi - şi din vremea aceea, şi de mai târziu -, mai ales pe cei foarte religioşi, cum erau fariseii.

Deci nu privi cu suspiciune, ci încearcă să cunoşti ce scrie Yannaras, şi să vezi, eventual, dacă e opus învăţăturii lui Hristos sau nu. Dacă vei căuta, vei găsi multe articole elogioase la adresa sa, inclusiv pe saitul Arhiepiscopiei Bucureşilor, aici.