Trebuie sa va fac o marturisire.Sunt uimit,este putin spus,de interesul pe care l-am gasit in ortodoxism,concretizat fie si sub foma polemica,cu privire la predestinare.Cred ca la noi,procentual vorbind,nu se discuta nici 10% din cat am vazut ca se discuta pe aici,sau prin alte locatii.Nu reusesc efectiv sa inteleg acest interes accentuat pentru o doctrina care la noi este derivata si nu principala.Odata am cunoscut un simpatic credincios(nu zic confesiunea)care cand a auzit ca sunt calvin s-a uitat la mine efectiv terifiat si mi-a spus ,,Dvs sunteti cei cu predestinarea!".I-am zambit fericit si i-am spus ,,Nope,eu sunt ala cu suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu".Brusc s-a relaxat si m-a privit iarasi amical,desi nu ar fi avut motive la ce i-am spus :).Insa replica lui sincera m-a facut sa inteleg optica prin care privea problema.Sa va explic,este simplu.

Eu sunt calvin.Nu stiu daca sunt predestinat sau nu spre Rai.Pot sa astept un semn in acest sens,sa pun deja mainile pe piept sau sa merg inainte punand in prctica credinta noastra si sa vad la final.Ceea ce fac nu garanteaza ca ma voi mantui.Ceea ce fac este consecinta alegerii sau trecerii mele cu vederea de catre Dumnezeu.Eu pot sa am o falsa impresie ca as fi ales si de fapt sa nu fiu.Deci tot ce fac poate fi inutil.Am intalnit des asemenea cazuri mai ales la cei care crezand ca sunt deja mantuiti cred ca asta inseamna ca nu mai conteaza cum traiesti.Este exact semnul opus la asa ceva,sau dovada ca ceea ce crezi nu este ceea ce s-a decis.La final raspunsul care le va provoca o mare surpriza.

Dvs sunteti ortodoxa.Ca sa va mantuiti trebuie sa credeti intr-un anumit fel,sa participati la anumite servicii religioase,sa traiti intr-un anumit mod.Toate acestea,teoretic,va vor duce-n Rai.Practic nu este sigur,nu am intalnit un ortodox care sa fie sigur de mantuirea lui.La final poti constata ca tot ce ai facut a fost inutil deoarece nu a fost deloc asa de bine cum credeai tu ci poate ai avut dar impresia ca este bine.Credeai ca esi credincios,cu o traire transformata,dar de fapt tot mort in pacate erai.Cunosc numeroase cazuri de oameni cu icoane in casa,care isi fac cruce cand trec pe langa biserici,participa la parstase,sunt chiar extrem de atenti cu acest gen de ritualuri,se impartasesc,dar acasa isi bat sotia,beau banii copilului,fura la servici,merg la curve,etc.Si asta nu de ieri de azi.Probabil se spovedesc nesincer si isi duc duhovnicu-n eroare.Asa cum spuneam ei cred ca sunt credinciosi,dar au mari sanse sa ajunga-n iad.Un exemplu elocvent il puteti remarca mai nou de Craciun sau de Pasti la biserica.Am fost si eu acum ceva timp,cu o familie si am remarcat pe langa credinciosi care incercau disperat sa isi adune mintea-n rugaciune pe multi tineri care fumau pe afara,se vorbea la telefon,se comenta intre credinciosi,ca si cum toti asteptau finalul slujbei pentru a pleca acasa,fericiti ca au participat.Drumul spre Iad este pavat cu intentii bune.

Unul se va duce-n Iad sau Rai strict pe decizia din eternitate a divinitatii iar celalalt doreste sa contribuie si el,in ambele posibilitati :).Redus la esenta minima cam asa arata problema.

O eroare teribila,peste tot am intalnit-o,in toate confesiunile,este ca li-se spune credinciosilor ca ,,trebuie sa participe".Este un termen inselator pt ca multi eludeaza,constient sau nu ,ideea ca participarea presupune traire.Se bazeaza pe ea.Ei doar participa,bifeaza o obligatie,si asta pt ca omul este mereu tentat spre partea facila a abordarii.Le adoarme usor constiinta,atat de vinovata fara o asemenea masca la pret redus.Mai ales in timpurile noastre,cand standardul a scazut atat de mult tocmai din ideea fatala,as spune,ca permisivitatea va trezi dorinta unei mai mari participari.Compromisul odata facut crapatura se va largi,este doar o problema de timp.Comparativ cu timpurile,fie si biblice,cand credinciosii se strangeau impreuna,traiau impreuna credinta acum este o traire individuala care ramine tot asa si in colectivitate,adunarea in aceasta nefiind o dorinta a fiecarui individ ci o obligatie sau un obicei,un ,,must have"al omului religios modern.Niste frumosi si perfecti credinciosi straini intre ei,parti in conflict si singuratate ale aceluiasi corp.Parerea mea,subiectiv,este ca fariseii si-au luat revansa,inca din Faptele Apostolilor se profila in fundal umbra lor amenintatoare.Experti in dogmatica,stapini in pareri corecte,morminte varuite in traire.Si tarand si pe altii in moartea lor frumos impachetata.Intotdeauna cand simt ca sunt pe punctul de a-si deconspira impostura se vor acoperi de pareri corecte,un camunflaj perfect in fata altora,care intimideaza,creeaza iluzia autoritatii perfecte,stiind bine ca lor nu li-se aplica,dar conteaza impresia pe care o fac.Sa fi atat de priceput in ceea ce nu vei trai pare o adevarata arta a infernului in ziua de azi.Totusi participa,ca sa mentii aparentele.A nu se intelege ca generalizez,mai exista si boabe de grau in tone de neghina.

Un pastor spunea in gluma cu privire la predestinare si liber arbitru:Daca vrei sa vezi cum funtioneaza mergi intr-o statie de metro.Exista un tren care trebuie sa vina.El va merge intr-o anumita directie pe care nu o poate schimba,datorita faptului ca liniile au fost construite inainte lui si el pe ele merge,nu are cum sa influenteze destinatia lor finala.Deci toti cei ce se vor sui in el sunt predestinati sa mearga in aceea directie,teoretic.Ca sa faci asta trebuie sa te sui in el si sa ramii in el pana la capat.Daca nu vrei poti cobora la orice statie de pe parcurs.Insa daca ramii in el te va duce doar in directia in care merge el :)

In Biblie veti gasi,nu am facut o statisitica,mai multe exemple de predestinare-n grup decat individuala,ceea ce naste alte discutii cred.Oricum,daca doriti sfatul unui calvinist:nu va mai framintati atat,nici macar Calvin nu s-a framintat atat pe acesta problema :) Traiti-va viata de credinta cum trebuie si Dumnezeu cu judecata,care nu poate fi decat dreapta si plina de dragoste.