Suna frumos si pare, desigur, adevarat.
Dar am impresia ca pui carul inaintea boilor.
Rugaciunile frumos talcuite nu sunt cu nimic mai bune decat un "Doamne, miluieste!" (sau mai simplu, "Doamne!") spus dintr-o inima strapunsa a unui mare pacatos.
Daca nu e cainta, rugaciunea e vorba goala, cinstire doar din buze sau, intermeni psi, un algoritm mintal (intelectual).

La fel si cu splendoarea slujbelor (pe care nu o neg, dimpotriva, ma bucur, cumva, de ea).
Prefer, eu unul, slujbelor splendide ale Patriarhiei, pe cele dintr-o oarecare biserica unde cantaretul slobozeste lin si abia soptit uneori, suspinul caintei sau marturisirea preatimida a dragostei lui pentru Domnul. Nu e splendoare, e viata liturgica, crestin ortodoxa.

Metoda are rost doar in inima strapunsa, acolo unde duhul este, cum spune psalmistul, "umilit".
Metodele sunt incorporabile si in roboti. Mare lucru, sa ruleze un program oarecare. Dar aia nu au suflet, nu au inima "infrinta si smerita", desi, vezi bine, au intotdeauna metoda. Implementata de om, iar nu de Duhul Sfant la rugaciune.