[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Uite ce paralela interesanta am gasit: scopul comunismului era ca toti oamenii sa traiasca in armonie, fericiti, sa fie egali. Frapant e ca si comunismul avea cam aceeasi viziune ca si crestinismul (vedem in Sfanta Scriptura comunitatea idilica in care crestinii stateau impreuna si aveau totul in comun), diferenta e ca in comunism era totul fara Dumnezeu.
Acum sa privim la ecumenism, oamenii vor sa refaca unitatea, sa se uneasca, pare ca tot fara Dumnezeu. Pentru ca totul se intampla cu voia sau ingaduinta lui Dumnezeu, El a ingaduit ca vestul sa se separe, ca monofizitii sa se separe, El hotaraste si cand se vor uni. Iar unirea este foarte simpla, venirea in adevar, altfel nu se poate.
Avem si dovezile: miscarea ecumenista e de vreo 100 de ani. Sa vedem ce rezultate au fost: nu am auzti sa se fi unit cineva dintre culte pana acum. Mai mult au aparut mult mai multe denominatii. Singurul rezultat este ca in ortodoxie (si in catolicism, mult mai puternic) au patruns conceptiile ecumeniste, conceptiile (neo)protestante. Sa nu le mai pun la socoteala si pe cele new-age.

Am scris aici despre intrunirile ecumenice, despre conceptiile ecumensite am vorbit in celalalt mesaj. In privinta asta cum hotaraste Biserica sa participe sau nu, eu nu ma pronunt hotarat, spre deosebire de conceptiile ecumeniste, sincretismul de care vorbeai si tu.
Ceea ce scrii despre conceptiile lui Yannaras, pare ca spune sa lasam dogmele deoparte si sa ne axam pe dragostea dintre oameni. Nu stiu daca am inteles bine, in cazul in care este asa acestea sunt conceptii standard ecumeniste, asta e fundamentul acestor conceptii. Evident gresite, pentru ca de fapt adevarul e legat de prima porunca enuntata "sa iubesti pe Dumnezeu mai presus de orice", adevarul fiind revelat de Dumnezeu. Porunca iubirii semenilor urmeaza acesteia, si spune sa iubim la fel ca pe noi pe aproapele, nu mai presus ca in cazul primei porunci.
Cuv. Paisie Aghioratul a spus ceva in legatura cu conceptiile ecumeniste, care sintetizeaza toata aceasta conceptie:
"Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit."

Habar n-am cum reușești să ignori complet contextul și să-o ți langa cu ecumenismul, de parcă asta ar fi durerea noastră cea mai mare. De unde știi tu că cineva face ceva fără Dumnezeu?
În legătură cu așa zisa ”lăsare a dogmelor”, n-a zis nimeni că trebuie să le abandonăm, nu știu de unde ai scos chestia asta! Ți-ai pus vreodată întrebarea: ce este o dogmă? Sau cum au apărut ele și în ce împrejurări?
Sau te-ai gândit vreodată de ce Biserica n-a apărut în istorie propunând un set de dogme, ci un om mod de viață? Oare de ce Eclessia n-a dogmatizat nimic despre Maica Domnului, în afară de Teotokos (și aceea cu un conținut mai mult hristologic), lăsând cinstirea Preacuratei în seama libertății dragostei?