[vsovivi]

Numele Domnului este minunat întru smerenia sfinţilor Săi care-L iubesc şi-I plinesc poruncile... şi am impresia că erau scrise în piatră aşa:

Prima poruncă pe tabla de piatră pe care o ţinea Moise în mâna stângă şi a doua pe tabla de piatră din mâna dreaptă, a treia pe tabla de piatră din mâna stângă, a patra pe tabla de piatra din mâna dreaptă şi tot aşa până la sfârşit...

Şi se citea de la dreapta la stânga după cum priveşti... aşa cred că se citea şi atunci când s-a pogorât de pe munte şi era un fel de legământ dintre bărbat şi femeie, nu numai cu Dumnezeu.

Însă a trebuit să le scrie din nou căci din plictiseală ei şi-au făcut un viţel de aur ca să şi-l pună peste ei drept dumnezeu, şi atunci Moise după ce l-a trecut prin foc le-a dat lor ca să-l mânce... păi dacă tot era viţel... deşi ei şi-l turnaseră nu ca să-l mănânce ci ca să-l slujească.

Nu aia au greşit ei că voiau să slujească unui viţel până vine Moise de pe munte ci că-l făcuseră din aur şi pentru că au băut de necaz şi beţi fiind începuseră să-i dea să bea şi să mânce şi să vadă femei... goale sărmnului viţel căci începură să dănţuiască în jurul lui ca să-şi aţâţe focul. Deci pentru că decum l-au turnat au şi încercat să-l corupă şi de aia s-a mânia pe ei Moise căci nici nu se răcise bine aurul în el şi au şi început mascarada. Şi atunci Moise a trebuit să-l treacă prin ardere de tot din nou ca să li-l poată da lor de mâncare după ce l-a rupt în bucăţi şi l-a pisat mărunt, după ce l-a făcut bucăţi bucăţele, praf şi pulbere... şi astfel a scos ispita din tabără. Nu Domnul se ispitea ci turmele de vite ar fi căzut în ispită văzând cum străluceşte confratele lor ridicat la rang de zeu şi ar fi mugit cu durere a pagubă, ar fi căpiat văzând cum sunt apreciate pe nedrept şi slujite nu vitele ce dau lână şi lapte şi trag la plug şi la aceiaşi căruţă din greu ci alea care se îmbracă în aur şi care se înalţă pe soclu.

Iar Domnul s-a smerit văzând cum Moise a decimat poporul din aşa o pricină ridicolă, n-a venit în lume ca să fie arătat lui Israel sub formă de viţel, viţelul cel gras al Tatălui care ridică păcatele omenirii ci sub formă de mieluţ slab...

Deci minunat este Domnul şi numele Domnului întru sfinţii Săi, căci robii Săi îi plinesc poruncile Sale... şi nu-i ia numele în deşert şi ei nu fură, nu-şi fură căciula...