[tunadd]

Cuv�ntul al V-lea Despre pocainta; si ca nu este de ajuns pentru curatirea sufletului numai sa �mpartim averile noastre, nici numai sa ne lipsim de lucruri, daca nu vom c�stiga si pl�nsul. Despre izgonirea lui Adam. Si ca daca s-ar fi pocait dupa ce a calcat porunca, nu ar fi fost scos din Rai. Ce mare bine a adus pocainta lui, dupa cadere. Despre a doua venire a Domnului si despre os�ndirea pacatosilor. Mustrari celor ce traiesc �n rautate si fatarnicie

Bun lucru este pocainta si folosul pe care �l aduce. Stiind aceasta, Cel ce pe toate le stie, Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos a zis: �Pocaiti-va ca s-a apropiat �mparatia Cerurilor� (Mt 3,2). �nsa vreti sa stiti, ca fara pocainta din ad�ncul sufletului, cum o cere Cuv�ntul de la noi, nu ne putem m�ntui? Ascultati pe �nsusi Apostolul care striga: �Tot pacatul este afara de trup, iar cel ce curveste, �n trupul sau pacatuieste� (I Cor 6,18). Si iarasi: �Se cade sa stam �naintea Judecatii lui Hristos, ca sa le ia fiecare dupa cele ce a lucrat �n trup, fie bune, fie rele� (Rom 14,10).
Dar poate cineva, auzind acest cuv�nt, va zice: �Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-am spurcat trupul cu nici o fapta rea�, (ceea ce eu nu pot spune, eu care sunt lucrator a toata faradelegea), si se m�ng�ie cu aceasta ca este fara de pacat trupesc. �i graieste �nsa �mpotriva Stap�nul, cu pilda celor cinci fecioare nebune si ne �nvata pe toti cu hotar�re, ca nimic nu ne foloseste curatia trupului, daca nu avem si celelalte fapte bune. Acelea, desi aveau ceva untdelemn �n vasele lor, adica oarecare fapte bune �n ostenelile cele dinafara, aveau si unele daruri, de aceea si candelele lor au ars o vreme, totusi pentru lenevirea, nestiinta si tr�ndavia lor au fost aruncate �n focul cel mai din afara. Fiindca nu au avut grija de patimile cele ascunse �nlauntru, lucrate de duhurile cele rele, si nici nu si-au dat seama de ele. Ci �ntelegerea lor a fost vatamata de cele potrivnice, s-au �nvoit cu g�ndurile, au fost amagite si biruite de ele si au sav�rsit �n ascuns: zavistie, r�vnire, prigonire, cearta, graire de rau, ur�ciune, m�nie, amaraciune, pomenire de rau, slava desarta, dorinta de a placea oamenilor, iubire de argint, placerea de sine, pofta trupeasca, �ndulcire de g�nduri patimase, necredinta, nefrica, netemere, tr�ndavie, �ntristare, graire �mpotriva, slabanogire, moleseala, �ng�mfare, �nalta cugetare, trufie, m�ndrie, nesaturare, desfr�nare, lacomie, deznadejde si toate lucrurile subtiri ale rautatii care sunt pacatele launtrice. [�] Deci, spune-mi mie, ce folosim daca vom �mparti saracilor toate averile noastre, dar nu ne vom departa de la rau si nici nu vom ur� pacatul? Ce ne foloseste daca nu facem pacatul trupesc, iar cu mintea ne �nvoim cu g�ndurile cele necurate, sav�rsim pacatul nearatat si suntem stap�niti si destramati de patimile sufletului? Sa lepadam, va rog, patimile si robia rautatilor celor de mai sus si sa nu ne oprim aici si numai la at�t, ci �ntinaciunea s-o spalam cu lacrimile pocaintei. [�]
Tot asa nu se va folosi cineva de si-ar �mparti averile la saraci si ar lua asupra lui toata saracia si nec�stigarea daca nu se va departa de rele si nu-si va curati sufletul cu pocainta si lacrimi. Ca tot omul care a pacatuit, (asemenea mie celui cu totul os�ndit), si si-a astupat simturile sufletului cu noroiul poftelor si a dulcetilor, chiar daca si-ar �mparti toata avutia sa la saraci si si-ar parasi toata slava demnitatilor sale, stralucirea caselor, a cailor, a turmelor, a cirezilor, a robilor si pe �nsasi prietenii si rudeniile sale, si asa sarac ar veni si ar �mbraca chipul calugaresc, cu toate acestea, tot are mare trebuinta de lacrimile pocaintei, ca sa-si poata spala noroiul pacatelor sale. Si cu at�t mai mult, daca, (asemenea mie), poarta funinginea si noroiul rautatilor celor multe, nu numai pe fata si pe m�ini, ci si peste tot trupul. Numai �mpartirea averilor nu-i de ajuns pentru curatirea sufletului, daca nu vom pl�nge si nu vom lacrima din suflet, fratilor! Ca de acest noroi, pe c�t socot eu, daca nu ma voi curati de �ntinaciunea pacatelor cu lacrimi, ci voi iesi din aceasta viata �ntinat, pe dreptate voi fi de r�s si de batjocura �naintea lui Dumnezeu si a �ngerilor Lui si voi fi aruncat �mpreuna cu dracii �n focul cel vesnic, �ntr-adevar, asa este fratilor! Ca nimic n-am adus pe lume, pentru ca dupa ce am pacatuit, sa-l dam lui Dumnezeu drept rascumparare pentru pacatele noastre si sa fie rasplatit. [�]
Deci este cu putinta tuturor, nu numai monahilor, ci si mirenilor, sa se pocaiasca ne�ncetat, sa pl�nga si sa se roage ne�ncetat lui Dumnezeu si prin astfel de fapte sa c�stige si celelalte fapte bune. Ca aceasta este calea cea adevarata, o marturiseste si Sf�ntul Ioan cel cu graiul de aur (Gura de Aur), st�lpul si �nvatatorul cel mare al Bisericii, care �n cuvintele sale despre David, la t�lcuirea Psalmului 50, zice: �Si cel ce are femeie, copii, slujnice si multime de slujitori si bogatie multa si s-a �nvrednicit de mari dregatorii lumesti, poate totdeauna sa pl�nga, sa se roage si sa se pocaiasca si sa ajunga daca vrea la plinatatea faptelor bune, sa ia Duh Sf�nt, sa se faca prieten al lui Dumnezeu si sa se �ndulceasca de vederea Lui, cum au fost �nainte de venirea lui Hristos: Avraam, Isaac, Iacov si Lot cel din Sodoma si (ca sa las pe ceilalti prea multi), Moise si David. Iar �n darul cel nou, la aratarea lui Dumnezeu si M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, Petru pescarul si necarturarul, �mpreuna cu soacra sa si multi altii care propovaduiau pe Dumnezeu Cel ce Se aratase�. Ca pe ceilalti cine va putea sa-i numere fiind mai multi dec�t picaturile ploilor si dec�t stelele cerului: �mparatii, boierii, puternicii, ca sa nu mai vorbesc de cei saraci si de cei care au trait numai cu hrana zilnica, despre care marturisesc p�na acum orasele, casele si bisericile ridicate de d�nsii cu darnicie, si azilurile de batr�ni si de saraci, ce exista si astazi. Caci toate cele agonisite �n timpul vietii lor, ei le folosesc nu ca pe ale lor, ci ca pe niste robi ai Stap�nului, iconomisindu-le ca pe niste lucruri �ncredintate lor si dupa placerea Stap�nului, folosindu-se de lume dupa glasul lui Pavel, dar nefolosindu-se rau (I Cor 7,31). De aceea au si fost slaviti si straluciti �n viata aceasta de acum, si vor fi si de acum si p�na �n veac, iar �ntru �mparatia lui Dumnezeu vor fi si mai slaviti si mai straluciti. [�] Si �n ce chip la �nceput Adam �n Rai era slobod de pacat, dar de buna voie, nesilit, a ascultat de vrajmasul si fiind amagit a calcat porunca lui Dumnezeu; tot asa si noi, nasc�ndu-ne a doua oara prin Sf�ntul Botez, ne dezlegam de robie si ne facem liberi. Iar daca nu vom asculta de vrajmasul de bunavoie, el n-are �ntr-altfel nici o putere asupra noastra ca sa ne faca ceva. Deci, daca �nainte de Lege si �nainte de venirea lui Hristos, fara aceste ajutoare, multi si nenumarati oameni au bine placut lui Dumnezeu si au fost fara prihana, din care pe dreptul Enoh l-a cinstit cu mutarea, iar pe Ilie cu car de foc l-a suit spre Cer; ce vom raspunde noi, care dupa Har si dupa at�tea binefaceri, dupa surparea mortii si a pacatului, dupa a doua nastere din Botez, dupa ce suntem paziti de �ngeri si umbriti de �nsusi Duhul Sf�nt, nu numai ca nu suntem tocmai cu cei dinainte de Har, ci tr�ndavi, nesocotitori si calcatori ai poruncilor lui Dumnezeu? De aceea vom fi os�nditi mai greu dec�t cei ce au pacatuit �n Legea Veche, precum ne arata Sf�ntul Pavel, zic�nd: �De vreme ce s-a facut adevarat cuv�ntul acesta ce s-a grait prin �nger, si toata calcarea de porunca si neascultarea a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, care ne lenevim de at�ta m�ntuire? " (Evrei 2, 2-3).