[George.m]

Iti multumim, Cezar, pentru marturia si marturisirea ta. Ai dreptate, de patimi nu scapam clipind, sau plesnind din palme. Se cere din partea noastra o lupta pana la sange. Si cu cat patima e inradacinata mai mult in fiinta noastra, cu atat si nevointa trebuie sa ne fie mai mare.
Dumnezeu ne ajuta, dar asteapta si din partea noastra o lupta. De fapt, El lupta intru noi, El biruieste patimile intru noi. Si intru fiecare dintre noi lucreaza intr-un mod unic, pentru ca suntem irepetabili.

Desigur, se intelege ca nu-l contrazici in niciun fel pe Sfantul Antonie. Acesta aduce in atentia noastra elementul libertatii omenesti. Dumnezeu nu ar lasa pe nimeni sa cada in cloaca patimilor, sa moara, sa se indeparteze de El. Vrea ca toti sa se mantuiasca, doreste sa-i uneasca pe toti cu Sine. Dar cand omul se opune, Dumnezeu nu-l obliga in vreun fel, nu trece peste vointa lui.

Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa dobandim dorinta sincera de a plivi "balariile" si de a uda "florile" ce cresc pe "ogorul" launtric.