[Mihailc]

Şi Almustafa privi tăcut spre dealuri şi către nemărginirea cerului, iar în tăcerea sa era o frământare.
Apoi el spuse:
"Prieteni şi tovarăşi de drum, vai de poporul cel cu multe credinţe şi fără de religie.
Vai de poporul care poartă haine din pânză ce nu-i de el ţesută, manâncă pâine din grâu nesecerat de el şi bea un vin ce nu a curs din teascul său.
Vai de poporul în ochii căruia tiranul e erou, iară cuceritorul e sclipitor şi milostiv.
Vai de poporul ce se visează a fi de neclintit şi totusi cade pradă slăbiciunii la trezie.
Vai de poporul ce nu-şi ridică glasul decât atunci când merge în alai de-ngropăciune, nu strigă decât atunci când e-n ruină şi nu se-mpotriveşte decât atunci când are sabia deasupra capului.
Vai de poporul cârmuit de un viclean, ce are-un şarlatan drept filozof, iar arta sa e-aceea a cârpelii şi a înşelăciunii.
Vai de poporul ce îşi întâmpină noul conducător cu surle şi trâmbiţe şi îl alungă cu fluierături doar pentru a-l intâmpina pe altul cu surle şi trâmbiţe.
Vai de poporul ai cărui inţelepţi sunt nişte bătrâni fără vlagă şi ai cărui voinici sunt încă în faşă.
Vai de poporul dezbinat, în care fiecare fracţiune e o altă naţiune.