[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tunadd

schimbarea calendarului prin care se calca mai multe puncte canonice din sinaxar? modificarea ecclesiologiei, a practicilor, a liturghiei (nu se mai rostesc anatemele impotriva ereticilor in Duminica Ortodoxiei, sau scos parti din prohod - de astea numai eu stiu sunt mai multe sunt sigur) s.a.m.d ... Sunt bune sau rele treburile astea ptr Ortodoxie?Hai sa fim sinceri.

Sunt foarte bune, dacă urmaşii apostolilor consideră astfel. A nu-i asculta, a-ţi închipui că ştii mai bine decât mitropolitul ce trebuie introdus şi ce trebuie scos din prohod, din Liturghie, din practica de credinţă în general, este păcatul neascultării dublat de cel al mândriei.

Doamna Ioana v-a explicat clar că tradiţia nu înseamnă mortificarea unor forme liturgice. Prin definiţie, tradiţia este vie, îmbrăcând forme noi pe aceleaşi adevăruri. Este o eroare comună a considera că tradiţia e ceva osificat. Când spunem "cutare urmează tradiţia apostolică" nu spunem "merge pe catâr cum mergeau apostolii", ci spunem: "predă învăţătura pe care o predau apostolii, adaptată timpului nostru, în limbajul de astăzi".
Dacă Sfântul şi Marele Ioan Gură de Aur ar ateriza mâine, în zi de Duminică într-o biserică de rit răsăritean, indiferent că este ortodoxă, stilistă sau greco-catolică, i-ar fi foarte anevoie să recunoască acolo Sfânta Liturghie pe care el, în mod inspirat, a creat-o. Mai întâi, ar rămânea mut de uimire să descopere catapeteasma, fiindcă aceasta a fost introdusă după mutarea lui la viaţa cea adevărată. I s-ar părea ciudat că Sfânta Prefacere are loc în altar, fiindcă pe vremea când oficia sfântul ca patriarh se făcea în mijlocul naosului, "pe vimă". S-ar mira să audă Heruvicul, care a fost introdus în secolul al VI-lea. S-ar minuna să vadă cădirea ultimă şi să audă "Cuvine-se cu adevărat", deoarece Axionul a fost introdus în secolul al XI-lea sau al XII-lea. Să însemne, oare, că toate aceste "inovaţii" pe care Biserica le-a introdus au însemnat erezie, întoarcerea cu spatele la tradiţie, etc, etc ?

Nu vechimea face tradiţia. Spre exemplu, în Biserica Catolică apuseană există o devoţiune care se răspândeşte cu mare iuţeală: este Adoraţia Sfântului Sacrament. E mai nouă de 100 de ani, absolut nimic nu pomenesc despre asta cărţile catolice mai vechi de sec XIX. Dar, deşi e atât de nouă, e un element extrem de tradiţional, adică tradiţia se îmbogăţeşte mereu.
Eu nu cred că înaintaşii mei, care pe vremea papei Grigore au adoptat calendarul gregorian au rupt tradiţia în raport cu înaintaşii lor, care sărbătoreau după calendarul iulian. Dacă mâine Biserica ar stabili, din nou, că am întârziat cu o zi şi că data de 27 noiembrie devine 28 noiembrie, înseamnă că trebuie să trecem la noua dată şi în niciun caz că am fi nişte creştini mai buni dacă nu am trece. Valabil şi dacă ar stabili că zilele de post nu mai sunt miercurea şi vinerea, ci marţea şi joia. Atâta îi luăm în tărbacă pe adventişti că fac tot tărăboiul cu sâmbăta ca zi de Şabat ! Dar, iată că şi noi facem la fel ! Înlocuiţi numele de "Ellen G. White" cu numele de "Glicherie" şi vedeţi cât de mult seamănă schismele între ele. Câtă putere a avut Isus să introducă Duminica drept zi sfântă pentru toţi creştinii, tot atâta are Biserica să rectifice calendarul, care e în domeniul ei de competenţă.