[ioanna]

A cerceta Budismul, Zenismul sau alta religie orientala, a incerca sa intelegi mentalitatea asiatica n-ar trebui sa te conduca la „ecumenism spiritual”, nici la a-ti nega sau abandona propria credinta, a-i contrazice invataturile , ci ar trebui sa te ajute sa te intaresti in credinta, cu cat descoperi mai mult din altele, cu atat convingerea ta ar trebui sa fie mai puternica, caci niciuna nu atinge spiritualitatea profunda a Crestinismului. Desigur ca poti sa apreciezi scrierile budiste, adevarate glose de speculatie personala, sa te regasesti in gandurile cuiva de acum cateva sute de ani, insa toate conceptiile filosofice sunt abstracte, exista o iubire a abstractului.

Am citit ce a scris Florin si sincer, pe mine nu ma intereseaza atat teoria, conceptul de „reincarnare” din budism , in care oricum nu cred, nici caile prin care ajung ei la iluminare, nici etica taoista pentru care binele si raul sunt relative, nici zeitatile din budismul zen s.a.m.d ci mai degraba modul in care ei au transpus in practica curenta conceptele filosofice traditionale. Citesti „Numai in gol este cu putina miscarea, golul este atotputernic, pentru ca este atotcuprinzator.” Nu-s deloc curioasa prin ce cale au ajuns la aceasta constatare, cum s-au "iluminat", ci pentru a intelege ce inseamna, ma uit la spatiul japonez esentializat, un spatiu curat , cu putina mobila, care face ca in subconstientul tau perceptia sa fie distanta (golul) dintre obiectele de mobilier, nu obiectele in sine sa fie motivul principal al perceptiei. Cam asta ar fi intelesul conceptului MA.

Treci apoi la alte concepte din filosofia budista zen: WA(armonie), KEI (respect), SEI (puritate), JAKU (liniste) etc. iar pentru a le intelege, vezi corespondentele practice. Ceremonia ceaiului le include pe toate cele patru amintite, ea fiind de fapt o practica meditativa, menita sa te disciplineze, ce-ti confera totodata si o stare tonica. E o practica spirituala ce porneste de la baza, metoda, finalitate, cum spunea initiatorul topicului. La japonezi orice valorizare estetica, este un filon spiritual ce fuzioneaza cu arta, toate formele lor de arta sunt privite ca si cai spirituale: calea ceaiului, calea florilor, calea caligrafiei, calea poeziei, calea sabiei etc. Expresia aceasta practica a culturii si traditiei imi suscita mai degraba interesul, decat conceptele teoretice (ciclurile de reincarnare, verigi si altele), atunci cand ne referim la spatiile religioase necrestine.