Aveam 17 ani cand i-am spus mamei mele ca nu exista Dumnezeu, ca asa am invatat eu la liceu! Suparata, ca orice mama, ea mi-a raspuns profetic, spunand ca puternic este Dumnezeu pentru a-mi arata ca exista.

A trecut timpul, dar cuvintele ei imi rasuna in auz pana astazi. Astfel, atunci cand voiam sa savarsesc un pacat mai mare si-L rugam pe Dumnezeu sa ma impiedice daca ceea ce vreau sa fac nu-I este pe plac, acest lucru chiar se intampla. Asa m-am ales de vreo cateva ori cu luxatii ale gleznelor si chiar cu boli mai grave. Iar cand nu m-am rugat astfel, am pacatuit fara sa-mi pun probleme de constiinta, iar Dumnezeu a asteptat ceva timp sa ma trezesc, dar apoi m-a adus spre El de urechi, daca n-am venit singura. Asa mi-am dat seama ca Dumnezeu e, intr-adevar, puternic.

Cand am avut impresia ca in sfarsit m-am trezit, m-a prins din urma demonul mandriei si al slavei desarte. Asa ca o iau de la inceput, vad unde am gresit. Cad, ma ridic si merg mai departe.
Dumnezeu bate la usa inimii mele. Uneori Ii deschid usa cu amabilitate, alteori ma scuz ca sunt grabita si am ceva mai important de facut, uneori Ii intorc spatele, alteori doresc cu ardoare sa stau de vorba cu El. O! Si am pretentia ca El sa ma asculte atunci cand sunt eu dispusa sa-I acord atentie!

Dupa ce am inceput sa ma implic si sufleteste in Taina Spovedaniei, am constatat ca in fiecare zi cad si il supar pe Dumnezeu, de aceea chiar am nevoie de ajutorul duhovnicului pentru a-mi marturisi caderile. Recunosc ca m-am spovedit si mecanic de multe ori. Biletul de spovedanie era facut cu zel uneori, iar eu simteam un fel mandrie ca am scris totul. Parere de rau pentru pacate, insa tot nu simteam.

Dumnezeu m-a lasat sa vad o parte din bunatatea Lui, desi n-am meritat. Niciun muritor nu este capabil sa ofere atata fericire cata ofera Dumnezeu. Doar trebuie sa privim in jur, sa privim si spre noi insine. Abia cand vine seceta invatam sa pretuim verdeata si ploaia. Cand vedem un infirm, ne dam seama ce mare dar este sa avem corpul intreg, asemanator cu al lui Iisus si sa ne putem deplasa in voie oriunde dorim.

Adesea, in cazul celor convertiti si nu numai, dupa entuziasmul de inceput vin ispite mari prin care ni se si incearca credinta. Dar nici Iisus n-a stat de-a dreapta Tatalui mai inainte de a sta pe cruce. Deci, pentru mantuire, trebuie sa avem in minte cuvintele rugaciunii ,,Tatal nostru'' si mai ales ,,Faca-se voia Ta".

Doamne, ajuta-mi sa pun inceput bun pocaintei mele.