Prin cerurile îngerești de sus
Se-aude forfota slugilor bune.
Gavril, Arhanghelul, în jos s-a dus,
Ca să vestească-n lume o minune.
Și el este mirat, străfulgerat,
În gândul îngeresc abia încape,
Că în Fecioara cu suflet curat
Va fi Om Cel ce pe toți o să-i scape.
Doar Domnul putea face-așa un plan,
Ca să ia chip de om, spre mântuire;
S-au scurs ani grei, nimic n-a fost în van,
Ne miluiești în dar, Dumnezeire!