sotul meu, pe fond de stress, a avut o cadere a organismului, o suprasolicitare nervoasa i-au spus medicii. a fost sub supraveghere medicala, si nu i s-a descoperit nimic. problema este ca, inca de la acel episod (acum vreo 3 luni)a dezvoltat o teama exagerata, o sensibilitate si emotivitate iesite din comun. a facut un atac de panica, si ne-am speriat asa de tare, ca am cautat ajutor specializat. am fost la psihiatru (el inainte de a-l cunoaste eu mi-a marturisit ca a mai avut 2-3 astfel de stari de panica, insa le-a ignorat).
am fost la medic deci, i s-a prescris o reteta, si timp de o luna a luat tratament in fiecare seara. problema este ca, la controlul de rutina, medicul, vazand ca se simte mai bine, i-a spus sa micsoreze doza, adica sa ia o seara da, una nu.
de cand a inceput nout plan de tratament, iar l-au apucat gandurile negre, alimentate si de faptul ca nu a dormit vreo 2 nopti. se teme ca starea lui va recidiva, se agata de mine mai rau ca un copil, nu mai zambeste, e deprimat, nu mai are pofta de mancare. nu mai stiu ce sa fac... imi tot propun sa fiu tare pt el, insa ieri am cedat si eu... sunt foarte ingrijorata, si va cer ajutorul.
de rugat pana la episodul cu spitalul, nu se prea ruga, insa de atunci ne rugam impreuna seara. ma roaga sa-l spovedesc si impartasesc (niciodata nu s-a spovedit sau impartasit) si asta voi avea in vedere, si chiar saptamana asta vreau sa mergem. ieri am mers la biserica la slujba, dar mai mult de 10 minute nu a putut sa stea. nu mai suporta aglomeratia, il ameteste.
nu stiu ce sa fac sa-l ajut sa-si recapete linistea, nu vreau sa mai ia medicamente, pt ca poate capata dependenta, nu stiu ce rugaciuni sa spun pentru el. imi vine sa plang tot timpul cand il vad... nu mai suport sa vad ca se chinuie.
orice sfat mi-ati putea da, e binevenit si ma va ajuta mult... sunt si eu disperata, si incepe sa vada asta, si se afunda mai tare in starile lui.
|