[catalin2]

În prealabil postat de lore86

tocmai asta mi nedumerirea. Cum ar trebuie inteleasa si cum este ea inteleasa?

As prefera resurse inn romana, engleza nu e punctul meu forte.

Filetismul este uneori gresit interpretat, de exemplu am observat pe forumul catolic la un ortoodox care avea conceptii ecumeniste ca aducea ca argument filetismul.
Filetismul inseamna sa spunem ca doar romanii pot face din BOR, daca vrea un maghiar sa se duca in alta parte. Sau ca doar romanii sunt ortodocsi, nu si sarbii, grecii, etc. Se aminteste si de bisericile de diferite limbi in alte tari, dar acolo e vorba de faptul ca nu se intelege limba. Un roman nu are cum sa stea patru ore sa asculte limba rusa la Sfanta Liturghie, doar daca nu are o biserica romaneasca in apropiere.
Am mai dat un cuvant al Parintelui Galeriu privitor la patriotism si filetism: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...riu#post385922

Citez din articol:
"Legitimitatea titulaturii de “Biserică naţională” pentru Biserica Ortodoxă Română unii poate că pur şi simplu n-o înţeleg, fie din slăbiciunea minţii, fie din puţinătatea cu*noştinţelor; alţii o înţeleg, dar o anumită teamă sau slu*găr*nicie îi face să se conformeze unei anumite linii ideo*logice impuse – sau doar sugerate – din exterior: aşa e omul, bietul de el, slab şi ispitit să stea “sub vremi”, cum zicea cronicarul. Dar mai sunt şi alţii – sărmanii de ei, Dum*ne*zeu să-i ierte! – care s-au învechit în sminteală şi li s-a în*tinat lor şi cugetul, şi inima: aceştia cred că ei sunt stă*pâ*nii adevărului împotriva lui Dumnezeu, răstăl*măcind to**tul şi smintindu-i şi pe alţii, cu raţionamente şi vorbe meşte*şu*gite…"
"Unii invocă, pripit, aşa-numitul “filetism”, adică erezia de a pune naţiunea dea*supra religiei. Dar aici nu-i câtuşi de puţin vorba de filetism. Filetismul este o marginală pro*blemă bulgărească a secolului trecut. Nici un adevărat creştin nu va pune nu zic na*ţi*u*nea, dar nimic altceva mai presus de Dumnezeu. Naţionalul se poate subsuma religi*o**sului, dar nu i se poate supraordona, nici substitui. În ca*zul nostru, a spune “Biserică na*ţională” nu înseamnă a pune naţionalul mai presus de reli*gios, nici a exagera iu*bi*rea de neam, ci doar a defini o stare de fapt cu vechi ră*dăcini istorice, în virtutea căreia tocmai ceea ce nu este trecător (spiritualul) înnobilează ceea ce este trecător (se*cularul)."

"Căci ce în*seamnă ortodox? Orto-doxia este “dreapta credinţă”, pli*nă**tatea cre*dinţei adevărate şi neştirbirea ei, adică maxima fidelitate faţă de Revelaţia divină. Iar poporul nostru nu doar că a primit creştinismul, dar l-a primit chiar de la naş*tere, păstrând Orto*doxia de-a lungul veacurilor, identi*ficându-se şi străluminându-se prin ea. Pe de altă par*te, Or*to*doxia nu apare la un moment dat în istoria recentă: ea este din vechime, de la Hris**tos şi de la Apostolii Săi. Şi e real “firea omului”, cum observa adânc fratele Rafail Noica.
Fraţii noştri români greco-catolici, pe care o anumită îm*prejurare istorică i-a smuls de la sânul “Maicii spiri*tuale a poporului român” (cum numea Eminescu Biserica noastră stră*moşească), zic uneori, dureros, că Ortodoxia ar însemna “ceţurile slave”! Eu cred că-ţi trebuie mult năduf ca să nu mai vezi decât “ceaţă” în lumea care i-a dat, printre atâţia alţii, pe Rubliov, pe Sf. Nil Sorski, pe Dostoievski, pe Florenski sau pe Soljeniţîn! Dar unde erau slavii în veacul întâi, când Apostolul Andrei pro*po*văduia printre geţi, sau în veacul al IV-lea, cînd stră*ro*mânii se închinau mai toţi Domnului Hristos? Oare în*dă*rătul “ceţurilor slave” nu stă farul de lumină al Bizanţului ortodox, nu stau Sf. Părinţi ai Răsăritului şi toate Sinoadele Ecumenice, nu stă marea tradiţie mistică a isi*hasmului, până la sacrul geniu “grec” al Sfântului Grigorie Pala*ma? Când s-au aşezat pe aici şi s-au creştinat sla*vii, noi aveam deja o tradiţie creştină consolidată, nutrită la iz*voa*rele bizan*tine."