[Claudiu_FT]

Incerc sa analizez treptat:

Din punct de vedere practic:

Intr-un oras civilizat in aceasta epoca a iluminismului nu au ce cauta haite de caini pe strada. Poate ca traim intr-un sistem bolnav si cu multe probleme, insa eu zic ca tzine de demnitatea noastra sa recunoastem ca spatiul urban are nevoie de armonia lui si desi fecalele de animal sunt hranitoare pentru sol, pe suprafata asfaltului nu au nici o intrebuintare, nici biologica si nici estetica.

Din punct de vedere moral:

Nu cred ca unui parinte ii convine sa isi stie copilul in spatele blocului, la joaca printre haite de caini. Daca cumva se intampla sa fie muscat, du-l la spital si in timp ce ii face injectia necesara in astfel de cazuri, o injectie foarte dureroasa, uita-te in ochii lui si spune-i: ''nu trebuia sa ii provoci, cainii simt frica si sar doar la oamenii rai'' sau nu stiu care e exact textul care il primesc atat de des de la asa zisi ''iubitori de animale''.

Din punct de vedere filozofic ( spiritual ):

Nu cred ca animalele au suflet asa cum pretind unii oameni. Am citit dintr-o carte ortodoxa si parintele respectiv ( Parintele Cleopa, daca nu ma insel ) spunea: ''Animalele au duh iar oamenii au suflet''. Nu mai stiu exact cum a dezvoltat aceasta explicatie insa eu prin asta inteleg:
* tot ceea ce ne inconjoara a fost creat pentru om, un dar de la Creator care sa ne indrume cugetul prin viata si sa ne aminteasca de El

* cosmosul, natura si fenomenele ei si nu in ultimu rand animalele, cam asa imi vine sa impart lumea inconjuratoare ( exceptand omul )

* animalele spre deosebire de celelalte categorii au un rol dinamic in existenta noastra. Ele au un contact direct cu sentimentele noastre activand in noi duioasia si dragostea sufletului; iar restul creatiei ( natura si cosmosul ) apeleaza la un sentiment mai liniar, adica contemplarea, meditatia, imaginatia si altele de genul.

* deci, Creatorul a facut treaba asta pentru noi, punandu-ne stapani peste ea. Conditia e sa luam deciziile cu ratiune, avand in vedere ca suntem facuti dupa ''Asemanarea Lui'' ne-a dat mostenire si rolul de stapan. Desigur, trebuie sa ne asemanam cu el in deciziile noastre, ceea ce nu facem prea des.

* vreau sa subliniez la acest subpunct, ca avem dreptul de a lua decizii drastice cum ar fi omorarea animalelor, dar atata timp cat avem motive rationale bine intemeiate ( hrana sau armonia sociala ). E un pacat sa omori un animal dintr-o nevoie sadica sau dorinte nesanatoase.

In concluzie, sunt deacord cu eutanasierea cainilor vagabonzi. Imi plac foarte mult cainii, cand o sa am un loc al meu ineaparat trebuie sa imi iau unul. Sunt neplacut surprins cand vad oameni care au ajunsi sa isi faca zei din aceste animale fara sa isi dea seama si devin ignoranti, asta in dauna societatii. De aceea vreau sa reamintesci fratilor si surorilor mele ca e o linie subtire intre dragoste si obsesie ... Griji de voi!