Dragul meu domn,ce mai este obligatoriu astazi cand fiecare dintre noi crede ca lumea s-a nascut odata cu el?Sa va spun ceva despre acei oameni,ce pot parea naivi din perspectiva noastra ,,evoluata".La numai sase ani dupa debarcare,nu au avut alta idee decat sa infiinteze o universitate.Printre cei cu initiativa 100 erau absolventi de la Oxford si Cambridge,a observat asta si Max Weber in ,,Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus".Regula de baza la acest institut de invatamint era urmatoarea: ,,Fiecare sa se deprinda cu citirea Bibliei de doua ori pe zi,gata sa dea socoteala de competenta sa in aceasta privinta,vazind ca descoperirea Cuvantului da lumina si pricepere omului simplu".Acesta regula nu ar trebui sa va mire,pentru ca unul dintre binefecatorii acestei institutii era un pastor,pe nume John Harvard,care le-a si donat carti.Universitatea o cunoasteti sub numele de Harvard,cea mai batrina din Unitele State ale Americii.John Harvard era absolvent al Colegiului Emmanuel de la Cambridge,unde functiona aceiasi regula care spunea asa:,,Este o straveche invataura in Biserica aceea ca scolile si colegiile sa fie fondate in scopul educarii tinerilor in toata pietatea si buna invatatura,mai cu seama in Sfanta Scriptura,pentru ca astfel instruiti,sa poata cunoaste religia curata a Dumnezeului Atotputernic".

Sa nu credeti,va rog,ca erau niste bigoti,care ar fi dispretuit educatia.La Harvard au solicitat sa nu se faca distinctie intre teologie si stiintele umaniste,sa nu se predea doar Biblia in limbile originale si retorica teologica dar si sa fie obligatorii studii in domenii precum astronomia,fizica,botanica,chimia,filosofia,poezia ,istoria si medicina.Pe parte teologica se mergea pe sistem calvin iar pe parte umanista pe sistemul lui Aristotel.Idealul puritan era o studiere comprehensiva a stiintelor umaniste,cu toate semnificatiile lor,in contextul revelatiei biblice.Declaratia de la Harvard din 1670 descrie stiintele umaniste drept ,,un cerc cu sapte sectiuni al carui centru este Dumnezeu".

Acesta lucru isi are originea in Anglia,intrucat ei au fost considerati,atat clerici cat si laici,o miscare a invatatilor evlaviosi,avand o mare sustinere in centrele universitare,a caror traditie au adus-o cu ei.Studiile din Cato,Seneca,Plutarh,Platon erau obligatorii de la inceput.Unul dintre initatori,Knowles, ii scria guvernatoului din Massachusetts spunandu-i ca: ,,in cazul in care colegiul moare nici bisericile nu vor supravietui mult dupa aceea".Nu concepeau educatia separat de teologie,credinta de cunoastere.

Oameni fiind nu au fost perfecti,au avut lumini si umbre,esecuri si realizari,decizii bune sau gresite.Un cercetator modern,american,spunea asa despre ei: ,,Dar chiar si asa,sugestia ca am avea trebuinta de puritani,noi occidentalii secolului XX,impregnat de sofisticat si maiestria tehnicii atat in sfera seculara cat si in cea sacra,ar putea surprinde.Convingerea ca desi cetateni responsabili,puritanii erau naivi,austeri si prea exigenti,exagerand in tot,incapabili sa glumeasca si nici dorind asa ceva,inca mai persista.Ne intrebam ce ne-ar putea oferi acesti zeloti ca sa ne poata folosi.Raspunsul l-ar putea oferi un singur cuvant:maturitate.Maturitatea se constituie ca un complex de intelepciune,bunavointa,ingaduinta si creativitate.Puritanii au intruchipat maturitatea,noi nu o avem.Suntem niste pitici spirituali.Dimpotriva,ei erau uriasi,suflete mari slujind unui Dumnezeu mare.Ingemanata in ei,pasiunea unei ratiuni limpezi se alatura unei inimi calde.Vizionari si pragmatici,idealisti si realisti deopotriva,actionand focalizat si metodic asupra unui scop,avea convingeri mari,nadejdi mari si realizari mari dar si suferinte mari.Stradaniile lor de a face fata pustietatii climaterice in care i-a asezat Dumnezeu au produs barbatia de caracter de neclintit,care depaseste descurajarile si temerile insa batalia spirituala a fost cea care i-a format,si-au asumat chemarea considerandu-se pelerini-luptatori,precum in alegoria lui Bunyan.Vincit qui patitur".

Daca mai trebuie serbat cum credeau ei?Lumea i-a uitat,si-a croit drumul ei prin timp,mostenirea lor a fost pastrata cumva,spiritul lor insa a fost uitat.Daca este bine sau rau,din perspectiva prezentului,sa judece fiecare ,eu las asta in voia Celui de Sus,sunt subiectiv,sa ma iertati,pentru ca imi sunt dragi,la fel cum fiecare iubeste pe cei care i-au inflacarat inima in Credinta.Va salut si va doresc o seara placuta in continuare.