Citat:
În prealabil postat de konijiro
Mai trist mi se pare dansul pe sarma logicii al unui crestin, care ii multumeste lui Dumnezeu cand i se naste un copil, si trebuie sa ii multumeasca si cand acel copil moare, pentru ca deh, tine de planul divin. Sau daca nu ii multumeste, nu are voie nici sa il injure ca deh, Dumnezeu e bun, chiar si atunci cand evidenta arata contrariul.
|
Diferența între un credincios și un necredincios e că primul se încrede în Dumnezeu chiar și în fața morții (sau mai ales acolo), că are încredere în mărturia Bisericii, care vorbește de Cel făcut om pentru a birui moartea.
El știe că nu Dumnezeu a făcut moartea, ci că, din contră, El e Viață în cel mai adevărat înțeles, și poate găsi în sine puterea de a-I mulțumi că fiul care i-a murit a trecut, de fapt, din lumea aceasta a suferințelor și a morții în cea a vieții veșnice.
Iar pentru asta nu are nevoie de dovezi, ci doar de încredere.