[vsovivi]

Peştele este tot carne, carnea cea mai dulce, şi undelemnul este cea mai dulce grăsime şi vinul este cea mai dulce băutură, iar pîinea şi apa sunt cele mai plăcute omului, şi mierea şi toate celelalte bunătăţi culinare pe care unii şi le îngăduie în post... deci nu-i mai plângeţi pe cei ce le mănâncă de parcă cineştie la ce cazne ar fi ei puşi, mirându-vă de ei şi dându-le slavă omenească de parcă cineştie ce mari postitori ar fi ei, sau crezând că sunt privaţi de hrană sau băutură şi sunt puşi la muncile cele mai grele... nu le tot plângeţi de milă... că astea sunt dezlegate cu binecuvântare şi se pot folosi până la saţiu cu folos...

...însă nu ăsta este postul ci asta este doar rânduiala binecuvântată care nu ar trebui să mire pe nimeni.

Deci astea nu sunt cele mai sărace mâncăruri ci cele mai bune şi cele mai plăcute şi cele mai dulci...

Postul cel adevărat este defapt fără ulei, fără vin, fără pâine şi fără apă, şi mai ales fără peşte totdeauna... şi întotdeauna buna pregătire duhovnicească şi paza şi apoi doar anaforă şi apă sfinţită şi împărtăşenie... dimineaţa şi seara ca mereu să fii întru ascultare şi întru Cuvânt.

Dar la fel de importantă este taina, adică să nu te smoleşti pentru slavă deşartă şi omenească, deci nimeni nu trebuie să afle cum ţii tu postul şi rugăciunea şi pregătirea, nimeni, iar Domnul ştie.

Şi când eşti în public, atunci fără probleme poţi mânca absolut tot ceea ce ţi se pune înainte cu înţelepciune astfel ca să nu atragi atenţia asupra ta ca beţiv sau nesăţios sau pervers în artele culinare.

Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică, după mâncarea duhovnicească şi cerească este liber ca omul să-şi hrănească şi trupul după rânduială iar oricând la nevoie mare, la tulburări, la spasme sau pericole el poate să calce postul şi să folosească aşezarea pe un scaun, întinderea pe ceva plan, pe un pat, consumarea unor sucuri calmante şi întăritoare, dulciuri, medicamente sau alte tonice care l-ar putea linişti în astfel de cazuri nefaste căci Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului sau ispitirea lui Dumnezeu ci vrea pocăinţa păcătosului şi îndreptarea lui... spre dragoste curată şi spre veşnicie întru dreptate cu Dumnezeu.

Şi este interzis în posturi mai ales: necredinţa, mândria, slava de la oameni, hula, gLumea, mânia, răutatea, viclenia, bârfa, judecăţile, pisma, întărâtările, umilirile apropiaţilor, bătăile şi frica exagerată de şefi, de profesori, de stăpâni, de părinţi... îngâmfarea sau răzbunarea, curvia şi lenea, desfrânarea, perversiunile, poftele oculare, poftele stradale, închipuielile, oglindirile ispititoare, goliciunile, flirturile, lăudările poftelor lumeşti şi toate trădările şi delăsările, beţia, prostia, nepăsare, uitarea, ispitirea... şi grija de orice afară de Hristos.

Postul înseamnă ca nu cumva de frica greşelii să te arăţi negreşitor şi să te ţii aşa mare şi pe sus cu semeţie ca să primeşti slavă de la alţii sau să întri în panică şi deznădejde prea mare din pricina că pierţi privilegiul tocmai ca de frica răspunderii sau băgării în lumina interogatoriilor sau mărturisirilor publice să greşeşti mai tare crezând că greşind şi acolo vei scăpa de frica greşelii pe care ai făcut-o. Păcatul nu se poate ascunde după alt păcat şi soluţia în faţa greşelilor făcute este de a-ţi duce crucea fără frică mai departe acceptând că poţi fi oricând dat afară pentru ce declari şi pentru felul în care vorbeşti şi te comporţi oriunde sau chiar poţi fi umilit public la modul cel mai penibil sau poţi chiar muri... de frică.

Cui cu cui dacă se scoate atunci sigur se va lărgi gaura... din scândură făcută cu acul prin care ar intra mai degrabă camila marinărească în împărăţia cerurilor decât bogatul alipit de averea gLumii. ''Iată că cei în haine moi se află în casele împăraţilor.'' (Moi vine de la Moise dar e lipsa literei s şi e, deci e lipsa oricărei ispite...)

Postul înseamnă să-ţi laşi toată viaţa şi averea în mâna Domnului ascultând pentru slava dreaptă a Lui.

Dar trebuie să te şi rogi, nu spre a lumina tu cu lumea ta din tine cât eşti de deştept sau înţelept sau descurcăreţ ci spre a lumina Domnul din tine cu Cerul cel Tainic.

Deci a posti înseamnă să nu-ţi mai faci niciogrijă copleşitoare care să-ţi capteze atenţia şi să te ia de la grija de Dumnezeu, de Iisus Hristos, de Cuvântul Lui din tine.

Când te-ai speriat de alte probleme să ştii că eşti făţarnic, vremelnic, păcălit şi smintit. Atunci te-ai rătăcit în deşert. Iar dacă crezi că tu singur poţi ieşi şi că ţi le vei rezolva... spre slava ta furată de la Dumnezeu atunci poţi să te priveşti în goglindă aidoma şerpilor din puştiu. Atunci chiar ai devenit nu savant ci un sapant, un comerciant, un ştiinţific, un tâlhar, un criminal şi vicios, un curihoţ nesăţios şi mincinos... atunci ţi-ai născocit pofta de chipul tău cioplit... iar dalta e păcatul şi materia pe care o ciopleşti e viaţa ta... aia veşnică.

Postul e definit nu din lungimea zilelor de post ci din clipele de veşnicie trăite împreună cu Dumnezeu dealungul postului. Şi nu rugăciunile lungi şi istovitoare sunt bune ci cele lungi şi uşoare când nu încerci să păcăleşti pe nimeni cu greutatea ta, cu sarcina ta, cu cât e de greu ca să fii vedetă, cât e de greu ca să fii în bătaia privirilor şi reflectoarelor, cu cît e de greu ca să nu greşeşti acolo... pe scenă. Păi nu asta caută Domnul ca să te arăţi negreşitor sub reflector ci ca să trăieşti curat momentul, oricare ar fi el. Nu te arăta nici smerit că smerenia nu aparţine oamenilor... şi nici sfinţenia... dar ea se poate primi şi lucra de la Dumnezeu.

Postul înseamnă a-L dori şi a-L cere pe Dumnezeu mereu în viaţa ta pregătindu-te prin umilinţă, răbdare, slujire, curăţie (neviclenie) şi dragoste duioasă şi multă şi din toată inima şi virtutea.

Deci rugaţi-vă neâncetat ca să vină şi momentul când chiar o să vă rugaţi din adâncul inimii... când o să ziceţi cu adevărat către Domnul cele două cuvinte: Te rog...