SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN
Sursa initiala: demolarile din anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase fara stapan la care se adauga indiferenta autoritatilor fata de inmultirea necontrolata a acestora.
Cauza actuala: persoane care locuiesc in medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte, care in loc sa-si sterilizeze animalele, prefera sa le lase sa-si urmeze instinctul iar puii rezultati sunt abandonati in piete aglomerate, paduri de la periferii, pe langa restaurante, scoli, gradinite etc. In ultimii ani s-a marit si numarul cazurilor de abandon al cainilor de apartament. Au aparut pet shop-urile iar tentatia sau insistentele copiilor au facut ca multe animale sa fie achizitionate pe baza unui impuls de moment iar urmatorul pas sa fie abandonul. Totodata familii intregi au plecat sa munceasca in strainatate lasand in urma animale fara adapost.
Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:
- sursele de hrana (resturi menajere care abunda)
- persoane care hranesc generatii intregi de pui proveniti de la cateii din zona blocului, in loc sa-i sterilizeze si sa le ofere ingrijire, afectiune si hrana.
- lipsa educatiei privind necesitatea sterilizarii, lipsa fenomenului de adoptie, slaba informare, nepasarea.
- absenta unor programe eficiente de gestionare a populatiei canine sau mai rau, aplicarea unor masuri total nedocumentate si ca atare, gresite.
Metode de rezolvare a situatiei actuale:
1. Omorarea cainilor. O metoda care la prima vedere pare cea mai eficienta si rapida. La o examinare mai atenta, vom constata ca prinderea si eutanasierea cainilor prin metode “umane” se dovedesc a fi operatiuni foarte scumpe si de multe ori imposibile. Iubitorii de animale isi vor ascunde “protejatii” ori de cate ori se vor organiza prinderi, urletele unui caine prins de hingheri ii fac pe ceilalti “comunitari” sa fuga. O alta metoda este otravirea cainilor: ilegala si periculoasa, cu posibile victime colaterale (pasari sau alte animale salbatice, animale cu stapan, oameni fara adapost, copii nesupravegheati etc).
2. Infiintarea unor adaposturi care ar putea gazdui toti cainii fara stapan. Pare o idee buna si mult mai umana decat omorarea cainilor. Insa adaposturile si-au dovedit eficienta numai in situatia unui numar redus de caini. La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele necesare pentru construirea acestor adaposturi - gigant ar fi fabuloase. Pe langa banii necesari construirii adaposturilor e nevoie de sume mari pentru prinderea, hranirea, asistenta medicala si sterilizarea. Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt. igienizare, medic veterinar, medicamente etc), nici un consiliu local nu si-ar putea permite asemenea buget.
3. Controlul reproducerii. Cu toate ca pare cea mai lenta metoda, cu efecte care nu se vad instantaneu, aceasta este singura solutie care s-a dovedit eficienta in cazul unei populatii mari de animale fara stapan, ca cea cu care ne confruntam de zeci de ani in Romania. Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea, vaccinarea si sterilizarea lor, identificarea si marcarea intr-un mod vizibil de la distanta iar apoi eliberarea acestora in locul de unde au fost capturate.
Avantaje: creste eficienta prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele sa ia cainii daca vor stii ca acestia se vor reintoarce si nu vor fi omorata) iar de multe ori cainii vor fi adusi pentru sterilizare chiar de catre cei care ii ocrotesc. Prin vaccinare se elimina riscul producerii unor zoonoze periculoase (rabie). Numarul exemplarelor agresive (masculi in perioada de monta, femele cu pui) va scadea drastic. In urma sterilizarii comportamentul animalelor se schimba in totalitate, cel mai puternic instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formeaza haite (in perioadele de monta s-au inregistrat cele mai multe cazuri de agresivitate). In plus, cainii nu mai migreaza, fiind mai facila o pastrare a evidentei acestora si depistarea unor exemplare cu probleme (caini agresivi, bolnavi etc).
Sterilizarea in masa este singura solutie care da rezultate pe termen mediu si lung, mai mult decat atat, este o solutie decenta, umana si pentru care s-ar primi sprijinul organizatiilor de protectie a animalelor cat si al cetatenilor.
Argumentul care face din aceasta metoda una ideala pentru Romania este faptul ca densitatea animalelor depasit numarul critic, rata de inmultire fiind mult mai rapida decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. Chiar daca s-ar reusi exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat. Un argument puternic este dat de numarul mare de eutanasieri in perioada 2001-2007 si anume 144.339 si dupa cum se vede pe strazi numarul cainilor fara stapan este foarte mare, daci rezultatul scontat nu a fost obtinut. Mai mult aceasta operatiune a costat statul 9 milioane de euro. Rezulta ca pentru eutanasia unui caine s-au cheltuit peste 60 euro in timp ce o sterilizare costa 20 euro.
In prezent in Capitala, in urma unor calcule bazate pe metode stiintifice, Organizatia Vier Pfoten estimeaza ca traiesc aproximativ 40 000 de caini fara stapan. Dintre acestia, aproximativ 40% sunt deja sterilizati.
Constatam ca pe parcursul celor 7 ani, plecand de la cei 90 000 de caini existenti in anul 2001, au fost omorati 144 399, alti aproximativ 50 000 au murit din cauza naturale (batranete, boli, accidente) iar numarul lor s-a redus numai la 40 000. Se deduce clar ca rata inmultirii si supravietuirii creste o data cu rata omorarii. Practic, prin metoda omorarii, nu se poate elimina mai mult de 50% din efectivul de caini dintr-o anumita arie, atata timp cat numarul lor a depasit un prag critic.
Metoda sterilizarii masive si rapide, “in covor”, micsoreaza drastic rata de inmultire in timp ce procentul deceselor din cauze normale ramane constant.
In plus ar fi benefica aparitia unui act normativ care, pe langa reglementarile necesare gestionarii populatiei animalelor fara stapan, sa oblige si proprietarii sa-si sterilizeze exemplarele fara valoare chinologica/drept de monta. Aceasta este singura metoda pentru a stopa fenomenul masiv de abandon al puilor, atat de raspandit la aceata ora.
Este regretabil ca in Romania, singura solutie gasita de autoritati este uciderea cainilor sau ignorarea problemei atata timp cat aceste rapoarte exista de foarte multi ani iar autoritatile au fost informate de catre diverse organizatii internationale de protectia animalelor cu privire la metoda sterilizarii masive, ba mai mult decat atat, aceste organizatii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale, sterilizari gratuite si punerea la dispozitia autoritatilor de personal specializat in vederea demararii unui amplu program de control al reproductiei canine.
|