[TINERI PENTRU ROMANIA]

AVEM DREPTUL SĂ SPERĂM

Îmi amintesc cu emoţie de primul 1 Decembrie la care am participat.
Aveam 5 ani şi tata m-a ridicat pe umeri ca să pot vedea mai bine.
Era o sărbătoare frumoasă şi emoţionantă.
M-au impresionat numeroasele steaguri tricolore, mulţimea de oameni adunată în ciuda vremii reci şi mohorâte, muzica interpretată de fanfară, defilarea armatei.
De atunci am fost în fiecare an la arcul de triumf de 1 Decembrie.

Port România în suflet.
Ea e mândria şi reperul meu.
Ea dă sens vieţii mele.
Mă încântă peisajele ei minunate, iernile ei capricioase, primăverile ei când pare că raiul coboară pe pământ, verile ei caniculare, toamnele ei când frunzele se aştern pe alei ca un covor de aramă.

România evoluează.
Oamenii se schimbă.
De dimineaţă mi-am văzut vecinii arborând tricolorul la balcoane.
Sunt convinsă că vom participa toţi la manifestările de Ziua Naţională.

Avem multe calităţi, avem şi defecte.
Ne împlinim destinul în felul nostru.
Ceea ce suntem se exprimă în limba pe care o vorbim.
Astăzi vom sărbători şi vom cânta în româneşte.

Limba română ne seamănă.
Limba română trăieşte.
Ea plânge, râde şi cântă.
Ea are cuvinte care îmbărbătează, care dau încredere în viitor, care răsună ca salvele de tun.
Am luptat, luptăm, vom lupta!

Sărbătorile sunt insule pe marea amintirilor.
Navigăm de la o insulă la alta urmându-ne cursul istoriei.
Ne revine în minte eroismul celor care au înfăptuit România Mare şi ne recăpătăm speranţa.
În zile, cum e cea de astăzi, avem dreptul să sperăm.

Pârvu Ana Maria