[Claudiu_FT]

Tot nu sunt deacord cu tine. Trebuie conturati niste termeni care sa faca diferenta dintre om si animal. Eu asa am retinut, ca animalele au duh iar oamenii au suflet. Duh, in viziunea mea, pentru ca existenta lor e tinuta strict dupa un tipar stabilit de la inceputul creatiei. Viata se rasfrange prin carnea lor, insa scopul lor e simbolic si serveste omului, pentru a-i sugera Adevarul si vointa Creatorului. E o reflectare, spre exemplu eu cred ca in cazul animalelor domestice, un caine care e bland, reflecteaza pe stapan ca o oglinda, astfel incat stapanul este ajutat sa isi mentina aceasta calitate. In schimb in salbaticie, se intampla multe lucruri crude, iar asta reflecteaza, in viziunea mea, razvratirea omului impotriva eticii etc. etc..

Si omul are duh in el si dupa parerea mea, acest duh, e ceea ce explica stiinta ca se intampla in corpul nostru ( biologia ). Insa CEEA ce avem noi in plus si ne face sa fim in varful piramidei, e inca o entitate, o bucatzica independenta rupta din Creator, iar dorinta Lui e ca aceasta bucatica sa se intoarca la El printr-o vointa proprie. Acesta este Sufletul.

De ce atatea randuri pe subiectul ''eutanasierea cainilor''? Ma deranjeaza foarte mult nebunia multor oameni, care fara sa realizeze, exagereaza aceasta afectiune fata de aceste animale incat, dupa parerea mea, cad in pacatul idolatriei. In zelul lor, prefera sa zica ''nebunule'' aproapelui lor de dragul acestor creaturi. Noi suntem stapani peste creatia materiala, sa folosim acest dar, punand pe prim-plan binele societatii, adica al semenilor nostri. De aceea zic tare si raspicat, ca avem dreptul de lua masuri drastice, avem dreptul sa ne protejam spatiul vital, incercand sa creem un mediu, unde copiii nostri sa fie feriti de orice suferinta, cum ar fi o muscatura de caine si toate urmarile lor. E MAI IMPORTANTA DRAGOSTEA PENTRU OAMENI DECAT DRAGOSTEA PENTRU ANIMALE.

OFF-TOPIC: Lore, nu zic teolog, pentru ca aceasta calitate o au doar cativa oameni care au primit prin har, puterea de a-si deschide inima fara sa lase sa intre mizerii in ea, adica sa predice. Asa ca zic liber cugetator, pentru ca dau libertate cugetarii mele sa se manifeste in spatiul metafizic al introspectiilor si incerc pe cat de putin posibil, sa imi permit sa imi iau inima in dinti si sa dau forma cuvantatoare cugetului meu, dand astfel fostilor ingeri, sansa de a aduce mizerie in inima mea.

Zicea undeva Solomon: ''Daca visele se nasc din multimea grijilor noastre, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor sale''. Am ales sa risc, sa fiu un nebun prost din cauza ca ma roade acest subiect.

P.S: Daca doresti sa imi adresezi insulte, ironii sau poate sfaturi, te rog sa o faci pe privat, ''sa nu ne spalam rufele in public''.

Toate cele bune!