În prealabil postat de Cojocariu Adriana
Prea Sfinte Ierarhe Nectarie,
Mare și preabinecuvântată a fost ziua în care te-am descoperit și în care te-am rugat să ne fi ocrotitor al întregii familii. O bună familie de credincioși s-a străduit mult să ni te facă cunoscut, dar grijile zilnice nu ne-au lăsat să ne apropiem de sfințenia ta...
Aș dori dori și eu să mă alătur celor care au vestit tuturor puterea și ajutorul pe care Sfântul Ierarh Nectarie nu a încetat să îl ofere nici pentru cea mai mică rugăminte a unui om păcătos.
L-am cunoscut pe Sfântul Nectarie abia într-un moment de criză, deși cărți și iconițe cu el primisem cu mult timp în urmă de la o familie credincioasă din București. Nu am avut curiozitatea și nici timpul necesar ca să mă bucur de minunile pe care acesta nu a încetat să le facă, dar sfântul a avut grijă să nu mai fie așa.
Tatăl soțului meu este preot, ca și soțul meu de altfel, în orășelul în care locuim. El s-a dedicat întreaga viață Bisericii lui Hristos și a slujit-o cum a știut el mai bine. Venit acum 27 de ani în parohia care o păstorește și în prezent, nu a găsit decât o bisericuță mică din lemn în mijlocul cimitirului. Cu foarte multe eforturi a reușit ca în toată această perioadă să construiască o biserică foarte frumoasă, care în prezent se pictează, și un centru social cu paraclis, având hramul Sfântul Vasile.
Multe dificultăți apărute în realizarea tuturor acestor construcții, precum și grijile din viața de familie au făcut ca odată cu trecerea timpului și sănătatea sa să se deterioreze. Astfel, în urmă cu aproximativ 4 ani a fost diagnosticat cu hepatita B și nu după foarte multe luni au apărut în ficat niște noduli tumorali care aveau să crească și să îl aducă în situația în care singura soluție, după toate tratamentele făcute, ar fi fost să i se facă un transplant de ficat.
Din acel moment au apărut drumurile dese la București și căutările disperate a unui donator și bineînțeles a banilor necesari unei astfel de operații. Pentru că în România nu se acceptă un donator din afara familiei, soțul meu împreună cu sora mai mare au luat hotărârea să meargă la București pentru a vedea dacă sunt compatibili cu părintele. Frica care ne-a cuprins pe toți era de nedescris. Pe de o parte îmi era teamă dacă soțul meu va fi compatibil pentru că noi avem un băiețel de 2 anișori și gândul că Ioan ar putea fi operat ar fi schimbat viața noastră foarte mult, iar pe de altă parte ne gândeam că poate asta ar fi singura soluție pentru părintele, singura lui șansă și singurul mod prin care puteam să îi mulțumim pentru toate eforturile și sacrificiile făcute pentru copii lui.
Astfel, am închis ochii și am lăsat totul în mâinile lui Dumnezeu. În perioada în care a fost internat la Fundeni, stând singură în casă cu băiețelul nostru, Teofil, am luat din bibliotecă cartea ,,Sfântul Nectarie- Minuni în România". Nu știam nimic despre el în acel moment. Nu știam că el este în primul rând ajutătorul celor bolnavi de cancer și un mare taumaturg de boli.
Citind fiecare pagină, fiecare minune și mai ales văzând cât de mult i-a ajutat pe cei care erau într-o situație asemănătoare cu a părintelui, am dorit foarte mult să il fac și lui cunoscut, dar și întregii familii pe acest mare sfânt. Astfel, în săptămâna în care s-au întors toți trei acasă, i-am dat părintelui cartea și din acel moment toți membrii familiei, atât părinții mei cât și toți frații lui Ioan am început să ne rugăm lui să facă o minune și cu noi.
Ne-am pus toată nădejdea în el și cu câteva eforturi, părintele împreună cu soțul meu, au reușit să plece în Eghina și să îl roage încă o dată pe sfânt să îi ajute. Cu două zile înainte de plecare, prin intermediul unui preot care s-a aflat într-o situație asemănătoare și care a reușit să facă un transplant de ficat în Germania, părintele a trimis analizele făcute în România, la două clinici din străinatate. După o zi de la sosirea lor pe insula marelui sfânt am primit prin e-mail răspunsul de la cele două clinici care spre marea noastră surprindere era cu totul diferit de cel primit din partea medicilor din București. Mai exact, nu era nevoie de un transplant ci de o operație prin care trebuia scos lobul drept în care se aflau acei noduli tumorali. Mare ne-a fost bucuria și multe lacrimi au curs pentru acea minune pe care mai ales eu o așteptam. Și asta nu a fost tot.
Imediat după sosirea în țară, doamna Narcisa, care s-a ocupat personal de trimirea analizelor, ne-a anunțat că în 5 zile trebuie ca părintele să plece în Germania pentru a fi internat și operat. Foarte multe persoane au venit atunci în ajutorul părintelui pentru a strânge banii necesari. Și astfel, în lunea următoare, soțul meu împreună cu părintele erau in avion spre Germania. Acolo în Germania, Sfântul ne-a mai trimis încă un ajutor, pe domnul Dan Gălățeanu, anestezist al spitalului în care părintele s-a internat. El avea ca pe parcursul celor cinci săptămâni să ne fie ca un înger păzitor, care ne-a fost alături ori de câte ori aveam nevoie și care ne-a ajutat în tot ceea ce înseamnă comunicare cu doctorii din spital.
După două săptămâni, pe data de 1 septembrie 2011 părintele a fost operat. În toată această perioadă familia, precum și foarte mulți preoți au continuat să se roage pentru părintele, Sfântului Nectarie și tuturor sfinților. Perioada de recuperare a avut și ea unele complicații, dar toate au fost sub supravegerea sfântului. Uleiul adus de la candela Sfântului Nectarie din Eghina avea și el să aducă multă alinare suferinței părintelui. Aș vrea acum să îi mulțumesc preotului și familiei acestuia din localitatea respectiva, un român și un om adevărat care s-a oferit să îl găzduiască pe soțul meu în toată această perioadă, deși acesta avea o familie numeroasă și nici o obligație față de părintele și de familia lui.
După trei săptămâni de la operație avea să vină și ziua cea mare în care cei doi se întorceau acasă. Dar înainte de asta sfântul avea să facă iarăși o mare minune. Costul operației avea să fie mult mai mic decât cel pentru care ne pregătisem. Imensă a fost bucuria pentru noi, dar mai ales pentru părintele, pentru că el împrumutase o foarte mare sumă de bani ca să poată pleca la o astfel de operație.
Și așa au ajuns acasă cu bine atât soțul meu cât și părintele. Sunt unele probleme și în prezent, dar trebuie să fim conștienți că orice perioadă de recuperare după o astfel de operație are urcușurile și coborâșurile ei.
Sfântul Nectarie nu a încetat nici un moment să ne fie alături și să ne facă simțită prezența lui. Când totul credeam că e pierdut și că nu găsim nici o soluție pentru problemele noastre, cu un singur acatist făcut sfântului ne regăseam liniștea și pacea și mai ales primeam ajutorul lui.
Tot în acea perioadă tatăl meu a fost trimis acasă pentru o perioadă nedeterminată pentru că utilajul pe care lucra în cadrul firmei de construcții la care era angajat, s-a defectat. Fiind într-o perioadă în care găsirea unui loc de muncă este un lucru foarte dificil, a trăit mereu cu frica că nu va fi chemat la servici și astfel nu va mai avea cu ce să plătească ratele la bănci. I-am dat atunci acatistul Sfântului Nectarie și ulei de la candela sa și după o săptămână a fost chemat din nou la muncă. Și asta numai cu ajutorul sfântului nostru drag...
Nu aș putea să uit niciodată că, pe lângă toate rugăciunile pentru părintele cât și pentru tatăl meu, am îndrăznit să cer ajutorul sfântului în problema de sănătate pe care o aveam și pentru care îmi făceam foarte multe griji în fiecare zi. Durerile erau foarte puternice încât îmi era foarte greu chiar să stau în picioare. Am făcut în fiecare seară acatistul și m-am uns cu uleiul de la candela Sfântului Nectarie în zona în care aveam problema și după o lună de zile am scăpat de acele dureri groaznice.
Îți mulțumesc Sfinte Nectarie pentru tot ceea ce faci pentru mine și pentru familia noastră în fiecare minut din zi. Îți mulțumesc pentru că deși greșim foarte mult prin faptele noastre nu încetezi să îți arăți dragostea față de noi..
Te rog Sfinte Nectarie să nu îi uiți nici pe cei care ne-au ajutat atât de mult în acele momente de grea încercare, pe toți preoții care s-au rugat pentru noi și nu în ultimul rând pe mitropolitul nostru Teofan care ne-a oferit sprijinul său necondiționat.
Îți mulțumesc..
Cojocariu Adriana Florina
5.12.2011
|