Nu se pune problema de a alege între câini şi oameni şi nu banii sunt problema esenţială, ci grija, atenţia, mila.

Copiii ajunşi pe străzi, ca şi oamenii maturi, sunt persoane de care cineva, care trebuia să-i iubească, să le poarte de grijă, să-i ajute, nu a făcut-o. Şi pentru că aceia n-au putut să-i iubească, trebuie ca noi, cei care ne numim creştini şi ştim că Hristos e în orice suferind, să o facem. Iar dacă nu putem să o facem, măcar să nu dăm vina pe altcineva.

Problema, atât în cazul oamenilor, cât şi al câinilor şi al oricărei vieţuitoare, e indiferenţa cumplită pe care o întâlnim la tot pasul, inclusiv în noi, sau începând cu noi înşine.

Dacă am avea mai multă milă, am trăi mult mai bine, măcar de am fi cu toţii săraci.