Sfantul Isaac Sirul arata ca postul este "aparatorul a toata virtutea si incepatorul nevointei. El e cununa celor ce se infraneaza si frumusetea fecioriei si a sfinteniei; e stralucirea neprihanirii si inceputul caii vietuirii crestine; e maica rugaciunii si izvorul neprihanirii si al cuminteniei; e invatatorul linistirii si inainte mergatorul tuturor faptelor bune.
Cand incepe cineva sa posteasca, doreste sa ajunga la vorbirea cu Dumnezeu in cugetarea lui. Pentru ca trupul care posteste nu rabda sa doarma in asternutul lui toata noaptea. Cand pecetea posturilor s-a intiparit in gura omului, gandirea lui e strabatuta de strapungere si din inima lui izvoraste rugaciunea si pe fata lui e asternuta tristetea. atunci gandurile murdare stau departe de el, in ochii lui nu se vede veselie si este dusmanul poftelor si al intalnirilor desarte.
Niciodata n-a vazut cineva pe un postitor cu dreapta-socoteala, robit de pofta pacatului. Marele drum spre tot lucrul bun e postul cu dreapta socoteala (cu discernamant). Si cel ce nu are grija de el clatina tot binele. Pentru ca el este porunca data firii noastre de la inceput, ca sa se pazeasca de desfatarea gustarii; si cu aceasta si-a luat inceputul faptura noastra. Pe de alta parte, din calcarea cea dintai a lui si-au luat inceputul cei ce se nevoiesc din frica lui Dumnezeu, care incep sa pazeasca legile Lui" (Cuvinte despre nevointa, Cuvantul LXXXV: Despre post si priveghere, Filocalia X).
|