Voi nu pricepeți de unde vine problema, păi ea vine din prietenie, că la un momentdat, vine
un moment foarte solemn, și atunci se întâlnesc:
Păcatul bătrân, păcatul tânăr, păcatul nou, cu sfințișorul păcătos, cu pispitaurul și cu frumoasa tinerică sau chiar feciorică... și firește, cu mine... înțeleptul, și gata, iese de o prietenie mult visată căci împreună fiecare își dă liber și-și satisface păcatul propriu, de parcă am avea așa un păcat comun ce ne leagă... eu vreau doar să, nu mai zic pentru ca să nu vă smintesc. E vorba însă că de la o vreme se strică prietenia și vrea păcatul bătrân ceva proaspăt pentru ca să se vadă el frumoasa slabanorexică. E suficient să-i placă și devine imediat sclavul ei.
Iar eu rămân între ciocan și nicovală, între păcatul meu și între păcatul... avocatul meu,.. și nu reușesc nicicum să-mi dau seama că-s doi, fiindcă amândoi se arată că-mi slujesc plăcerii mele, se luptă ca să-mi facă pe plac și cearta asta e ca unul, ca mine. Și așa cedez, după multe insistențe, mă satur și cedez ca să le fac pe plac și gata, mă las programat la masajegal.
Dar năravul pătimaș nu e totuna cu ispita! Ispitextul e una și naravul vechi, patima care înflorește e alta...
Problema e că-l bagă pe sfințișor la semeție, ca să se dea el. Dar voi nu pricepeți ce este aia semeție... așa că degeaba încerc să vă învăț ca să vă dezvăț, degeaba tot încerc să vă dau lecții... de acuzarea și autoacuzarea fățărniciei căci voi vă reamintiți imagini dar titrarea nu o mai citiți.
Deci eu recunosc, sunt un malahisteric feroce care am nevoie să fiu stârnit de malahienele slabanorexice. Doamne iartă-mă.
Și pofta asta de a face ce-mi place dar nu e voie nu vine de la organ ci de la eres, adică păcatul existențial vrea reevaluări superbe...
Deci scoate de la tine prietenia vicleană cu gândul... gândracul rău... de colorado și lasă organul în pace oricât de roz sau alb ar părea. Dar cum să-l tai? Cum să-l scoți după poruncă de la tine? Păi fă-l să n-aibă nicio putere și nicio plăcere... necuvenită, necuvincioasă. Nu te mai uita după ele.
Așa că ce să facem,
castrați-mă sau eutanasiați-mă... că e clar: singura și ultima noastră problemă, e clar, sunt eu,
câinele comunitartar.