Dat fiind că a existat o perioadă când oamenii se hrăneau în principiu cu vânatul şi acela si-l fierbeau, se poate trage concluzia că suntem creati pentru hrana cu carne, iar fiertul ar fi natural, normal. Asemenea concluzii prea putin întemeiate dau nastere la erori. De ce în libertate animalele nu se îmbolnăvesc niciodată în timp ce între popoarele civilizate abia se mai găseste un om sănătos cu adevărat? Ce experiente ar trebui făcute în grădina zoologică când s-a început hrănirea animalelor cu hrana fiartă din grija fată de boli?

Exact inversul decât ceea ce era aşteptat şi anume că animalele se îmbolnăveau şi mureau. In parte au pierdut capacitatea de reproducere. Prin pierderi am devenit mai întelepti. Astfel s-a început alimentarea animalelor valoroase cu hrana lor naturală, nefiartă pentru care au fost create.

După aceea se puteau citi în mai multe ziare că animale foarte rare au dat nastere la pui în captivitate. Pentru a obtine un răspuns corect la întrebarea noastră ne putem ajuta de alte comparatii cu regnul animal. Ce grup de animale se apropie cel mai mult de om prin forma aparatului digestiv? Cumva grupul animalelor răpitoare, a ierbivorelor, a omnivorelor (porcul) sau acelea care se hrănesc cu precădere cu fructe (maimutele)?

Gorilele de exemplu nu mănâncă nici un pic de carne; maimuta antropoidă este singurul animal al cărui aparat digestiv coincide în întregime cu cel al omului. Intestinul carnivorelor de exemplu este de cinci ori mai scurt decât cel al omului, măselele sunt ascutite, ale omului tocite, saliva lor este acidă, a omului este alcalină, intestinul lor în interior este neted, al omului nu, limba lor are o suprafaţă aspră în timp ce noi avem o limbă netedă, chiar şi sucul gastric este mult mai tare la animalele răpitoare. Organele digestive ale omnivorului au mai multă asemănare cu acelea ale animalelor răpitoare decât cu cele ale omului, acest lucru însemnând că animalele carnivore ar putea să digere mai usor fructe decât un ierbivor sau un animal ce se hrăneste cu fructe (vaca, maimuta, omul).

Pentru că acidul gastric al omului este prea slab pentru digerarea cărnii iar intestinul nu este neted şi de cinci ori mai lung decât al carnivorelor, carnea rămâne prea mult timp în intestin, ceea ce produce descompunerea ei şi un miros urât. Substantele de descompunere ajung prin peretii intestinului în sânge şi conditionează aparitia bolilor. Sustinătorii legii evolutiei să-si spargă capul şi să afle de ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la hrana din carne sau de ce nu a devenit egal cu cel al carnivorelor după ce noi oamenii de milenii întregi ne-am chinuit să savurăm carnea. Acest lucru ne demonstrează în suficientă măsură că omul se hrăneste gresit şi de aceea este atât de sensibil la toate bolile imaginabile. Ierbivorii n-au gheare pentru a prinde vânatul. Omul şi maimuta sunt unicele creaturi prevăzute cu mâini cu care se pot cătăra pentru a culege fructe. O dovadă pentru hrănirea lor: au nevoie în special de fructe. Civilizatia a conditionat schimbări esentiale în modul de viată al omului, maimutei antropomorfe; deci hrana lui trebuie să se compună în primul rând din fructe; printre acestea se numără şi nucile şi semintele. Maimuta se hrăneste şi cu muguri şi cu fructe, frunze fragede ceea ce ar corespunde salatei noastre; dacă găseste rădăcini sau bulbi comestibili nu-i ocoleste (morcovul). Bineînteles toate le mănâncă asa cum sunt în natură. Nu stie nimic de fiert, sare sau otrăvuri conservante.

Raportat la noi, aceste constatări dau prima din legile alimentaţiei pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni şi care este scrisă pe prima pagină a Bibliei. Aici scrie: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă şi care este pe fata întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sământă, acesta să vă fie hrana voastră". Acest lucru este valabil ca lege naturală pentru că suntem creati pentru aceasta. Există multe sotii tinere care din dragoste pentru soti gătesc "ce este mai bun". Apoi primim vestea că una sau alta din cunostintele noastre a murit la 30, 40 sau 50 de ani de cancer, scleroză multiplă, infarct, sau altă boală a civilizatiei. O întreagă avere s-a dus pe medic, dar toti specialistii n-au putut face nimic. Aceste tinere femei au vrut să facă un bine sotilor lor; dar din lipsa de stiintă, neintentionat, l-au condamnat la o moarte prematură. O tragedie mai mare nu ne putem închipui. S-a sacrificat totul pentru o vindecare care nu există; durerile şi suferinţele celor din jur când totul se sfârseşte. Pentru citirea literaturii sănătătii nu s-a găsit timpul necesar în zilele bune. Se va da aici un caz din multele existenţe. Un bărbat la care în tinereţe i s-a format o tumoare pe creier care exercită o presiune pe nervul optic. Si la el scria: "Imediat operat, altfel prea târziu". In ciuda operaţiei azi este orb. Dacă totusi cineva i-ar fi spus că organismul lui este creat pentru alt gen de hrană şi că ar trebui măcar două luni să încerce să se hrănească cu crudităti, poate cu sucuri de crudităti. După experienţa noastră nu se înrăutăteşte nici un cancer la acest gen de hrană şi începe după un timp să se vindece. Din acest motiv sunt 100% convins că operatia n-ar fi fost necesară şi că omul s-ar fi bucurat şi azi de lumina ochilor.

Sursa: "Hrană Vie" - Ernest Gunter