Despre viol


O cititoare îmi scrie:
Un singur lucru vă întreb... Fetele care au fost violate, cărora li s-a furat în mod mişel puritatea, ce şanse au să revină la normal? Ştiţi prin ce trece o astfel de fată? Am observat că pe o astfel de femeie o respinge lumea toată, de parcă ar fi ciumată. Mai bine sunt văzute prostituatele care revin la Dumnezeu, pentru că El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, decât fetele astea... cărora li s-a luat ceva cu forţa. E adevărat că şi această faptă are circumstanţele ei, în sensul că nu toate sunt la fel. Eu întreb: o fată care a trecut prin aşa ceva şi care a intrat într-un conflict cu Dumnezeu (considerându-L „vinovat”) ce şanse mai are să aibă o viaţă normală? Mai poate avea ea încredere în IUBIRE şi mai ales în bărbaţi? Aţi vorbit în Cartea nunţii despre aproape toate categoriile de femei care vor să-şi întemeieze o familie (cochete, cuminţi, păcătoase, habotnice, divorţate etc.), mai puţin de una... de cele care au trecut prin experienţa violului. Nu aveţi idee ce este in sufletul unei astfel de femei, cum gândeşte, ce simte atunci, după aceea, şi mulţi ani mai târziu. Te întrebi de ce tu, unde a fost Dumnezeu în clipele acelea, de ce te-a părăsit… Îţi trebuie ani mulţi să uiţi, să ai încredere în tine, să ieşi în lume şi să cunoşti alţi oameni. Îţi trebuie voinţă, încredere, multă dragoste şi înţelepciune să ierţi, ca să poţi să te îndrăgosteşti de un bărbat. Apoi, după ce ai reuşit să faci pasul şi să te îndrăgosteşti de un băiat îţi dai seama că nici acesta nu e diferit de primul... de ticălos. Dacă unul ţi-a furat ce este mai de preţ şi pur pentru o fată şi ţi-a întinat trupul, celălalt îşi bate joc de suflet, care se vindecă mai greu sau chiar deloc.
Ce şansă mai are o astfel de femeie să răzbată în viaţă, să mai creadă în fiinţa pe care a creat-o Dumnezeu prima dată, şi anume - bărbatul. Să creadă în iubire, în familie, în tandreţe, şi aici lista poate continua.
Ce fel de soţ să caute o astfel de fată?
Am multe pe suflet, însă am senzaţia că vorbesc cu mine şi nu asta am căutat scriindu-vă. Poate că vi se pare că sunt în conflict cu Dumnezeu, şi trebuie să recunosc că aşa a fost. Mult timp am negat imensa bunătate a Celui Atotputernic şi am stat departe de El. Însă căzând în deznădejde şi fiind în pragul sinuciderii, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, dorind din tot sufletul să-L cunosc mai bine. Un pic de linişte am găsit, dar e o linişte de scurtă durată pentru că tot timpul mă apucă deznădejdea şi sunt o grămadă de lucruri care mă tulbură şi revin în inima mea suferinţe pe care am crezut că le-am îngropat.
Cam atât pot să vă scriu acum, pentru că simt că mai mult nu pot. Sunt deschisă unui dialog, nu unui monolog. Sunt ani de când dialoghez cu mine însămi...

Mai multe fete m-au întrebat, în diferite scrisori, de ce nu scriu nimic despre urmările psihice şi duhovniceşti ale violului. Încep prin a spune că puţinele mele rânduri vor fi lipsite de referinţe ştiinţifice: nu ştiu nici cât de mare este rata violurilor, nici care este intervalul de vârstă în care se încadrează cele mai multe victime.
Voi face referire doar la două studii. În primul, realizat în 1990 (27) , s-a constatat că „elevii care dezaprobau violul şi-au schimbat atitudinea, devenind mai deschişi în a accepta acest comportament, după numai 9 minute de vizionare zilnică, pe o perioadă de 6 săptămâni, a unor filme notate cu R-rated sau după vizionarea a 5 ore de filme cu conţinut explicit sexual” .(28)
---------------------------------------------------------------------------------------
27. De către Brown, Childers şi Waszak.
28. Victor C. Starsburger, Adolescents and the Media, Sage Publications, 1995, p. 49, apud Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Editura Evanghelismos, 2005, p. 297. Recomand cu căldură această carte tuturor cititorilor…