Citat:
În prealabil postat de Paduraru
Mtycrysty17 și Riquez:
sunt și eu într-o situație asemănătoare de 1 an de zile. Normal că nu reușesc să o uit. Încerc, pe cât posibil, să mă refugiez în rugăciune, pelerinaje, lectura cărților sfinte. Am încercat să fiu și cu alte fete, dar am eșuat, am căzut și în păcate. Nici să o recâștig nu ține; am reîncercat și reîncerc (poate asta e Crucea pe care trebuie să o duc). Despre mănăstire nici nu poate fi vorba, pentru că nu se merge acolo dacă ai eșuat în lume, ci numai dacă ești chemat de un imbold lăuntric foarte puternic...
E greu, dar n-am ce face...
|
dragul meu, si eu ma gandeam ca asta e crucea mea..... dar eu ii multumesc Lui Dumnezeu in fiecare zi pentru suferinta asta... dupa un an de zile am inteles ca am devenit alt om, mai bun, cu rugaciunea mereu in minte, am cateva luni de cand, orice mi s-ar intampla rau, nu mai deznadajduiesc, lucru care era inevitabil inainte...... fata inca ma iubeste, dar datorita faimei de cuceritor pe care mi-am facut-o printre fete, ea nu mai poate sa aiba incredere in mine.... sa sti ca manastirea chiar nu e o solutie..... si eu ma refugiam in carti, in rugaciune, dar degeaba..... speranta nu moare niciodata..... pentru ca atunci cand moare, rezulta deznadejdea....... Doamne ajuta!!!