Ei, lore, daca eram si eu la fel de cumpatat ca tine, avind de fapt tocmai pozitia ta pe care ai exprimat-o simplu si cu mult bun simt, ce bine era... Sper ca Scotland va reflecta cateva clipe la mesajul tau, vazind astfel ceea ce am dorit sa ii transmit si eu (dar nu am reusit, din cauza iritarii extraordinare pe care mi-a produs-o un "ceva" din acele texte).
Ce bine ca printre femeile din Romania de azi mai intalnim si persoane cumpatate, sincere, calde. Slava lui Dumnezeu pentru femeile crestine de la noi! Ca barbatii, vazind impulsivitatea mea o spun, pot strica in ciuda bunei intentii chiar si ceea ce ar fi folositor.
Proiectul lui Scotland imi pare greu de sustinut (e prea ambitios, cred, e grandios de-a binelea si cine are puterea sa se tina de asa pariu?), poate nu imposibil. Dar nu era oare mai bine (si camaraderesc) sa il anunte initial, in loc sa il tina in sertar, doar pentru sine? O omisiune regretabila... poate ar fi curs mai putin sange...
Cred ca Sfintii Parinti ar privi cu mahnire pozitiile exprimate in cele doua texte. Fapturi luminoase, stenice, solare, Parintii nostri al caror cuget a fost spalat prin tacere si lacrimi s-ar ruga, poate, pentru duhul din spatele textelor cu pricina. Dar sa nu anticipez, sper ca voi avea prilejul sa argumentez in jurul textelor postate de Scotland, tocmai cu sprijinul (textelor) Sfintilor Parinti.

P.S. Cred ca avem nevoie de blandetea si rabdarea femeilor crestine din Romania. O spun nu numai cu gandul la tine, Lore, dar si cu gandul la Oana, pe care am criticat-o excesiv de sever si nedrept, furat de retorica iritata din duhul care m-a pacalit. Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va bucure, dragi femei, sotii si mame crestine. Ca, pana la Domnul voi sunteti primele care ne iertati mereu excesele si traznaile...