Pe mine ma duce topicul cu gandul la episodul: ''Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu; Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască?; Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.;''.
Si eu am cugetat mult la ideea de ''har''. Am tras ceva concluzii, care cred si sper ca nu sunt nepotrivite. Recunosc ca ar trebui sa consult mai cu insistenta pe Parinti inainte de o lua pe cont propriu. Oricum...
Tin minte cand eram mai tanar, ca ''fosnea'' in jurul meu ideea cu balanta ''faptele bune versus faptele rele''. Si stiu ca s-a nimerit ca in zilele acelea sa vad un film, in care personajul negativ, interlop cu multi bani, facea donatii des in conceptia ca asa isi anuleaza faptele rele si ajunge oarecum la ''0'' cu constiinta lui. Mi-am dat seama ca balanta aia nu e valabila sau cel putin nu e completa.
In ultima vreme, o insusire la care am staruit in sinea mea si care cred ca e esentiala pentru mantuirea noastra, este VOINTA. Nimic fara Dumnezeu, vorba aceea...e valabil la tot ceea ce exista, la orice om, indiferent de culoare, rasa, etc. Dar ca sa ma rezum la felul nostru de a trai, o sa analizez treaba asta din punct de vedere crestinesc. Harul este rezultatul vointei noastre de a face ceva pozitiv, placut lui Dumnezeu, El il trimite celui ce vrea sa faca binele. Nu exista fapta buna fara har. Omul nu poate face nimic de la sine fara interventia divina. Omul nu are puterea de a crea, singura lui insusire independenta, este de ''A VREA''. Deci orice cuget, idee, sentiment se face prin har, adica raspunsul lui Dumnezeu la vointa noastra. Eu cred ca dupa asta vom fi judecati, dupa cat de mult ''am vrut'', cat de mult am stat treji si am pastrat o vointa activa, caci acolo e radacina oricarei fapte a noastre.
Citatul cu care am inceput pune in evidenta ceea ce zic...adica: Omul bogat primeste totul de-a gata si atunci e aproape inevitabil ca el sa nu devina pasiv, un om fara vointa, el nu mai vrea sa evolueze, sa-si depaseasca conditia umana, sa fie mai bun pentru ca se complace in confortul sau lumesc.
La final, in text, cand oamenii realizeaza ca este greu sa ne mantuim, caci toti suntem slabi si inclinati spre pacat, Dumnezeu spune ca desi pare imposibil, la El toate sunt cu putinta. Aici cred ca vrea sa zica, ca desi toti vom muri plini de pacate care ne-ar putea osandi, El va cerceta vointa noastra si ne va ierta, chiar dupa moarte pacatele, daca noi am vrut si am pastrat trezvia vointei noastre si uite asa prin mila si dragostea Sa, mult nevrednici vor intra in Imparatia Cerurilor.
Ar mai fi multe de adaugat, cuvintele sunt prea limitate ca sa reflecteze cugetul, adica partea infinita din om, insa sper ca am conturat clar ideea la care am vrut sa ajung. Sa ne ajute Dumnezeu sa ramanem treji toata viata!
__________________
Iubesc românul ce-mi urează: Doamne ajută!
|