Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Sunt convins, de-o vreme, ca setea de viata este sete de dragoste.
Opusul mortii nu este viata, ci dragostea
|
Este interesant că termenul latin pentru dragoste,
amor este alcătuit din prefixul "a", care arată negație, și numele
mor. Ambele sunt, probabil, de veche origine indoeuropeană. Prin urmare, dragostea este ceva care se opune morții.
Au existat două prefixe ale negației, ambele au circulat încă în limba greacă și mai circulă și în unele limbi moderne, precum franceza: negația "tare" cu
a- și negația "slabă", cu
me-. Penrtu Platon, de exemplu, lumea ideilor este existența însăși, "on", iar lumea vizibilelor este "non-existența", pentru care nu folosește negația tare "an-on", ci preferă negația slabă "me-on". Adică, ceea ce vedem este o para-existență sau o existență atenuată, reflectată, lucru dezvoltat mai în detaliu în
Statul.
Să aplicăm aceste posibilități și la rădăcina cuvântului moarte:
mor. Negația tare este iubirea, așa cum am văzut. Dar aplicând negația cealaltă, obținem....
me-mor. Nu este ciudat că memoria (și....memoriile) reprezintă varianta mai slabă a ceea ce se opune morții ?
Se spune "cuvintele au inteligența lor" sau "duhul lor". Iată că etimologiile vechi sunt puncte de plecare pentru fascinante reflecții...