Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Poți să reformezi atitudinea față de adevăr, nu adevărul în sine. Niciunul din cei doi autori n-au propus teorii noi, ba chiar dimpotrivă, au arătat că absolutizarea/idolatrizarea teoriei (a discursului despre adevăr) blochează adesea relația cu adevărul.
|
E corect ce spui, cu raportarea la adevar. Dar cel putin Berdiaev vrea sa introduca ideile ecumeniste. Dea ceea apare o noua repozitionare, si toate aceste conceptii fara fond care vor de fapt sa armonizeze teologia ortodoxa cu ideile ecumensite. Nu stiu despre Yannaras, dar banuiesc ca tot aceleasi conceptii le are.
De fapt mai multi teologi rusi au incercat la sfarsitul sec. XIX (deci contemporani si cu Berdiaev) sa armonizeze dogma ortodoxa cu cea catolica, in special Filioque, in virtutea unui asemenea ecumenism.
Uite de exemplu ce spune parintele Serafim Rose despre Berdiaev (nu e doar barfa, la fel ca in cazul Yannaras):
"Nicolae Berdiaev (1874-1949), nu ar fi fost niciodată considerat un credincios al Bisericii Ortodoxe în vremuri normale. El este de fapt un filosof umanist gnostic ce si-a găsit inspiratia mai curând în sectele “mistice” occidentale decât în izvoarele Ortodoxiei.
Faptul că el este numit în unele cercuri ortodoxe – chiar până în zilele noastre (1979, n.tr.) – “filosof ortodox” si chiar “teolog”, este o dovadă tristă a ignorantei religioase a fi vremurilor pe care le trăim. Vom cita în continuare din scrierile sale.
Privind cu dispret la Sfintii Părinti si la “duhul monahal ascetic al Ortodoxiei istorice” cât si la întregul “Crestinism conservator care îndreaptă puterile sufletesti ale omului numai către înfrânare si mântuire”, Berdiaev este mai curând interesat de “Biserica interioară”, de “Biserica Duhului Sfânt”, de “acea viziune spirituală asupra vietii, care, în cursul secolului XVIII, si-a găsit expresia si sălasul în lojile masonice”. “Biserica – crede el – , se află doar într-un stadiu potential”, ea fiind “incompletă”, Berdiaev asteptând cu nerăbdare venirea unei “credinte ecumenice”, a unei “plinătăti de credintă” care să reunească nu doar diferitele formatiuni crestine (căci “Crestinismul trebuie să fie capabil să existe într-o mare varietate de forme în Biserica Universală”), ci si “adevărurile partiale ale tuturor ereziilor” si “toate activitătile umanist-creatoare ale omului modern… ca experientă religioasă consfintită în Duhul”.
http://cuvseraphimrose.wordpress.com...duhului-sfant/
Pe scurt, un fel de noua era ortodoxa.