V-ati făurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea-n Cannan,
Străvechi tălmăcitori de stele
Sub cerul din Iran.
Întinderea scânteietoare
Pălea-n adâncuri ca un fum,
Când călăuza de vâlvoare
V-a luminat a drum.
Si-a fost că zile după zile
Pe crestet steaua vă lucea.
În pas molatic de cămile
Călătoreati cu ea.
Păreau picati pe cer curmalii
Umbrind roare de fântâni;
În golul mort urlau sacalii,
Dar voi, trei magi bãtrâni,
Sporind din semnul peste fire
Tãria cugetului slab,
Treceati paraginile-asire
Si haosul arab.
Treceati cu ochii-n steaua care,
Cu vrăji în minunatu-I chip,
Târa trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip
O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremurătorul strop de foc
Ni-arată căi fără conacuri
Spre tainicul noroc.
Si de-am crezut într-o minune,
Dureri-potop nenumărat-
Legenda voastră nu le spune,
Dar noi le-am îndurat.
Si, peste măguri de ruine,
Acelasi crez vizionar
Animă marile destine
De-acelasi strop de jar.
Pe frunti cu magica lucoare,
Străbatem neguri si vâltori,
Spre zarea vesnic schimbătoare
Statornici călători.
Treptat se face cânt obida,
Iar îndoielile-temeiu:
Ne-mbracă steaua cu hlamida
Cerescului poleiu.
Si-n fulgerarea-I diafană,
Prin vremi, o, magi, vă străvedem-
Cutezătoare caravană
Sosind la Betleem.