[Mosh-Neagu]

Daca am sti cat bine sau cat rau poate sa faca o balarie ca... matraguna, poate am reusi sa ne apropiem mai mult cu astfel de asociere si sa alegem daca vrem sa facem rau sau bine.
Din pacate acum timpul nu-mi permite sa extind prea mult subiectul. Un pic ma amuza gandul tau de a te fi considerat om in sensul negativ al cuvantului. Nu am vrut sa spun asta, ci dimpotriva; pana inainte de acele mesaje, eu nu te "vazusem". Atitudinea ta putin agresiva, te-a scos vizibil in evidenta si astfel am incercat sa mai vad si cum scrii in alte zile. De-aia am spus ca a trebuit sa te manifesti astfel ca sa descopar ca tu ai un suflet bun. Dar nu vreau sa te smintesc... Eu in general fug de laude si aprecieri fiindca le gasesc mai daunatoare decat o mustruluiala.
In rest n-o sa comentez prea mult, ci doar atat: nu sunt de acord ca omul ar fi... nimic. Sub nici o forma. Omul alege singur sa fie ceva bun sau ceva rau, dar "nimic", nu poate sa aleaga. Suntem creatia lui Dumnezeu: "Te voi lauda (Doamne), ca m-ai facut o faptura atat de minunata!" Ps. 138/14 Toata dragostea lui Dumnezeu se va revarsa catre noi daca intelegem ce este smerenia. Sf. Antonie nu intelegea asta la inceput si i se parea ca merita sa fie apreciat pentru ostenelile sale. Pana a fost trimis la un cismar in Alexandria care sa-l invete ce inseamna adevarata smerenie, si care gandea in sufletul lui: "Doamne, toti acestia se vor mantui, iar eu nu?" Sf. Siluan nu intelegea de ce demonii il incearca in toate felurile si gandea: " Eu stiu ca Dumnezeu m-a iertat; stiu asta prin prezenta harului lui Dumnezeu. Dar atunci de ce demonii nu-mi dau pace si nu ma lasa nici macar sa ma rog?" Iar Dumnezeu i-a raspuns: " Cei mandri intotdeauna sunt chinuiti de demoni!"... Te intreb pe tine si pe oricine dintre cei care citesc aceste randuri si imi adresez mie insumi aceasta intrebare: Ii privim noi pe toti cei din jurul nostru ca fiind mai virtuosi decat noi? Cu siguranta NU! Noi ne consideram mereu deasupra majoritatii, fiindca in ochii nostri, pacatele celorlalti sunt exponential crescute, in timp ce ale noastre sunt aproape inexistente. Cat despre pacatele trecutului nostru, stim sigur ca Dumnezeu ni le-a iertat, dar nu ne sfiim sa-i judecam drastic pe ceilalti, desi poate Dumnezeu le-a iertat demult pacatele... Noi nu putem sa le iertam si nu putem face abstractie de ele cand vorbim cu cineva pe care consideram ca il conoastem bine, raportandu-ne la trecutul lui. Si tot asa, cel ce ne judeca, nu se raporteaza la cel pe care Dumnezeu il iubeste si il pretuieste, ci la cel care am fost de-a lungul vietii, cu un milion de pacate pe sufletul nostru... Aceasta-i balaria de care vorbeam, matraguna, otrava care distruge dragostea din noi. Omul nu poate fi NIMIC. Dumnezeu ne-a trimis cu un talant, cat de mic... E in puterea noastra sa-l inmultim sau sa-l ingropam, pentru a avea la judecata de pe urma "nimic la puterea 1"
Sper sa nu te fi necajit prea mult cu parerea mea nici pe tine si cu atat mai putin pe ceilalti! Doamne-ajuta!