Citat:
În prealabil postat de sunsray
Este permis actul sexual (este vorba de sotii cununati ) in afara intentiei de a aduce pe lume un copil? Care este invatatura(eventual corelata cu scrierile din cartile Bibliei) care expune recomandarile si pozitia ei (a bisericii) in legatura cu tema asta.
|
Cred ca unele dintre raspunsurle de pana acum par adevarate provocari. Inainte de a ne sustine
TEORIA cu citate si argumente, poate s-ar cadea sa privim in interiorul nostru ca sa vedem daca suntem capabili macar de o mica parte din ceea ce sustinem cu atata tarie. Nu argumentez starea de pacatosenie si Dumnezeu stie bine pe fiecare-n parte cat de mult se straduieste sa "faca voia Lui" . Dar ca sa sustii ca nunta si casatoria iti ingaduie actul sexual doar atat cat sa desavarsesti actul creatiei, mie unul mi se pare o fatarnicie pe care o sesizeaza si cel mai putin induhovnicit.
3. Și s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine, oare, omului să-și lase femeia sa, pentru orice pricină?
4. Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat și femeie?
5. Și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup.
6. Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărțire și să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar din început nu a fost așa.
9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
12. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși, pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.
(...)
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.
27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29. Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică.
30. Și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi. (Matei/ cap. 19)
Ca sa locuiesti barbat si femeie sub acelasi acoperis, sa imparti acelasi asternut si sa NU te impreunezi decat pentru cand vrei tu sa mai ai copii (cunoscand riscul, iti asumi si responsabilitatea) cred ca este specific doar acelora care sunt cu totul desavarsiti, iar aceasta notiune este un nonsens, fiindca nu exista om fara de pacat. Cel care doreste sa-I urmaze Mantuitorului, renunta la tot si sta departe de orice ispita, nu se-aseaza in pat alaturi de ea. Chiar si-asa, au fost ostenitori ai pustiului care n-au putut rezista unor ganduri, si-au cazut in desfranare. Deci, argumentele de mai sus mi se par aberante atat timp cat noi insine NU putem fi in masura sa le pazim nici macar teoretic.
Dar oare aceasta e problema mantuirii? Ni se pare cumva ca le-am rezolvat pe toate celelalte? Eu stiu ca duhovnicul ne indruma cu rabdare, iar daca noi primim cu smerenie sfaturile si canoanele ce ni se dau, este exact ce vrea Dumnezeu de la noi. Obsesiile astea ale noastre, ne pot sminti, si ne pot indeparta si de adevarata credinta. Toate ne-au fost date sa ne bucuram de ele, dar cu masura si dupa anumite oranduieli. (Pacatul poate veni sub orice forma si prin altfel de pofte sau incercari) Oricum ar fi, nu le putem tine pe toate si tocmai in asta consta si starea de pacatosenie care ar trebui sa ne stapaneasca. Oricat ne-am spovedi de des, in adancul firii noastre inca raman o puzderie de alte "nimicuri" care ne face nevrednici, dar noi in mandria noastra chiar credem ca facem totul dupa voia lui Dumnezeu...