Citat:
|
În prealabil postat de erzbet
Stiti ce ma deranjeaza? Ca luati totul prea personal. Cum isi expune cineva o opinie, in loc sa il contraziceti cu argumente, va legati de persoana in sine, nu mi se pare normal. Daca eu zic ca sunt de acord cu avortul, pentru ceilalti va fi clar ca eu am deja la activ n avorturi si ca tot ceea ce afirm si cred este ca o scuza pentru ce am facut. Incercati va rog sa fiti mai obiectivi, nu mai catalogati si judecati oamenii pt opiniile lor, pentru ca toti avem dreptul sa ni le expunem. Daca aveti ceva de contrazis, faceti-o fara sa judecati. Se va schimba tonul conversatiei si ne vom lipsi de postari inutile
|
Asteptam reactia ta. Acum sa explic putin ca sa pricepi ca este imposibil sa judeci un om pe care nu-l cunosti, adica sa-l judeci pe el, creatia lui Dumnezeu. Insa, este lesne de judecat o anume atitudine care foarte usor poate sminti pe cei care nu stiu a se feri de sminteala, sa judeci un anume mod de a gandi care poate trimite in iad amar de suflete usor de impresionat si netraite in vremurile trecute ci doar in societatea noastra moderna.
Practic, eu am exprimat un dezacord categoric fata de modul superficial in care am constatat ca cel sarman este numit ceva de genul "copil din flori care tre avortat", "femeie care nu stie altceva decat sa toarne 10 plozi", "lepra", si ceea ce se intelege din context, redus la categoria "prostimii". Eu sunt sigura ca printre asemenea femei sarmane cu viata grea, sunt mame de oameni sanatosi la minte si trup, de preoti si calugari, de sfinti la care obisnuim sa ne rugam in necazuri, poate chiar dintre ele Domnul isi alege sfinte mucenite. Nu pot accepta nici o justificare a crimei numite avort, de nici un fel, am mai spus si repet, chestiunile medicale se discuta la scaunul de spovedanie, noi aici discutam despre avort ca intrerupere a sarcinii la cerere, sau pentru motive "terapeutice".
Ori ceea ce Maria lasa a se intelege din postarea ei, ar fi ca anumite categorii de populatie, mai nescolite, ar trebui cumva sterilizate ca oricum nu au ce oferi copiilor si societatii ci doar "toarna" ca iepurii copiii care nu au prea mari sanse de a ajunge in asa numita "elita".
Eu am mai spus ca nu avem dreptul sa fim spartani! Ar trebui sa ne punem in locul celui caruia noi ii desconsideram dreptul de a trai. Sunt sigura ca oricare dintre voi, daca ar fi copil din flori, asa cum se exprima sora noastra mai sus, sau provenind dintr-o familie cu multi copii si tata alcoolic, ar fi ingrozit de ceea ce ar simti auzind ca sunt semeni care nu-l considera vrednic de a vedea lumina zilei, care sugereaza ca avortul ar fi cel mai potrivit in cazul sau. Aratam cu degetul la fratii nostri sarmani, oricate pacate ar avea ei, ca la niste lepadaturi!
Acum, Erzebet, citind parerea ta cum ca ar putea crede cineva ca ai la activ avorturi, zambesc, gandindu-ma ca poate asa inversunata sa-i apar pe amaratii cu cate 10 copii si tata betiv, voi fi banuita ca provin dintr-o astfel de familie. Nu m-as rusina, daca ar fi asa. Am parinti intelectuali, fara patima bauturii, si mi-ar fi placut ca mama mea sa-mi mai daruiasca vreo cativa frati. Dar a considerat ca este suficient sa faca doi copii, pe mine si sora mea. Mi-ar fi placut mult sa-i cunosc si pe cei 3 care au fost ucisi in pantece din aceeasi superficialitate pe care o dovedesc toti oamenii care fac avorturi! Nu-mi pot judeca parintii pt asta, insa ma doare sufletul cand aud ca eu nu as fi existat daca vreunul dintre cei micuti avortati, ar fi fost lasati sa traiasca, deci numarul ar fi fost acelasi, cu diferenta ca eu as fi fost poate printre ei. De-aia iau personal orice parere pozitiva referitoare la avort. Oare mai este cineva pe aici, care sa multumeasca Domnului ca a fost ales dintre fratii sai sa traiasca? Mai multumeste cineva lui Dumnezeu ca nu a pierdut sufletul maicii sale cand era gata sa moara dupa un avort? Ca i-a dat posibilitatea de a se spovedi de aceste pacate grele? Ca i-o tine in viata si acum? Ca eu Ii multumesc din tot sufletul meu!
P.S. O prietena a mamei mele care a murit de cancer mamar, a facut in jur de 30 de avorturi la viata ei, spunea bancuri doctorului pe masa, acasa i-a ramas unicul copil, fara nici un sprijin. Altcineva, mama unei foste colege a mea, a avortat peste 40 de prunci, acum au un baiat cu familia lui plecat in Italia, pe colega mea, singura fata, necasatorita la vreo 36 de ani si tot la munca in Italia, si alt fiu, mijlociul i-a fost omorat in bataie la 21 de ani pt niste amarati de banuti pe care agresorul ii datora (facea mobila artizanat si nu primise contravaloarea unei masute), apoi pus pe calea ferata si taiat de tren direct pe mijloc.
Grea soarta pentru parintii batrani si singuri acum. Unde or fi acei prunci care nu au primit nici sansa de a se naste si de a fi botezati? Doar de la doua cupluri a curs sangele a vreo 70 de prunci! Ma ingrozesc! Va ierta Domnul acest pamant imbibat cu sange de copilasi nevinovati? Sa ne ierte Domnul si sa nu ne mai ingaduie sa trecem nepasatori pe langa asemenea crime! Nici dobitoacele cele necuvantatoare nu fac asa ceva, si noi...suntem mai prejos decat ele! Asta imi vine in minte, pentru noi, si mai cu seama pt cei care fac avorturi:
"vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare, făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac."
Sa ne ierte Domnul!