Întrebarea inițială se referea la "intenția de a procrea".
Intenția trebuie să existe.
În dreptul penal se vorbește despre două feluri de intenție:
1. Intenția directă - atunci când întreprind o acțiune, prevăzând, urmărind și dorind un anumit rezultat; trag cu pușca către Ion, încercând cu tot dinadinsul să-l omor.
2. Intenția indirectă - atunci când prevăd posibilitatea producerii unui rezultat, și îl accept, deși nu îl urmăresc direct - trag cu pușca către o mulțime de oameni, deși nu urmăresc neapărat să omor pe vreunul, totuși prevăd că s-ar putea să omor pe unul și accept această posibilitate, sau dau foc unei case, deși știu că înăuntru s-ar putea să fie oameni; dorința mea este să ardă casa, dar, dacă s-ar întâmpla să fie și oameni înăuntru, asta e, ghinionul lor.
Transferând aceste categorii ale intenției directe și indirecte la problema actului sexual, putem spune că Biserica (Catolică, dar cred că și Ortodoxă) cere intenție, fie directă, fie indirectă.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în cazul unui act sexual nu urmărim direct să facem copil, ni se cere să fim deschiși față de această posibilitate; să nu facem nimic pentru a o împiedica (prezervativ etc.), iar dacă un copil este conceput, să acceptăm acest dar al lui Dumnezeu, chiar dacă nu l-am cerut expres atunci și acolo.
|