Desi imi propusesem sa renunt, fiindca nu stiu cat de ziditoare este disputa noastra, o sa mai fac o incercare.
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Uite aici mai clar din Ridicarea casatoriei la rangul de taina:
Viața curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privința trupească, este desfrânare și păcat și să nu se mai facă.
|
Cunoastem bine ceea ce este binecuvantat de Dumnezeu, dar eu vorbesc de starea de pacatosenie, mai ales la o varsta cand clocoteste dorinta in om. SA NU SE MAI FACA! Deci in primul rand admitem ca daca s-a facut, poate fi dezlegat, iar in al doilea rand, de cate ori ne sunt interzise unele fapte si totusi nu ne putem stapani. Cand stai departe, de voie de nevoie, poti sa te stapanesti, dar cand iti privesti consoarta in ochi, fara meschinarie si ipocrizie, ci sincer, te mai poti gandi ca nu ai voie fiindca risti sa devii tatic mai des decat s-ar cadea sa fii? Eu vreau "sa nu mai fac", dar momentul acela unic e greu de stapanit. Nu cred ca este duhovnic care sa nu inteleaga acest lucru, chiar daca nu a cunoscut vreodata personal starea respectiva.
Citat:
2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi însă numai dacă soții amândoi sunt învoiți la rostul rodirii de copii.
|
Nu am nimic impotriva acestor oranduieli, iar ele trebuiesc tinute cu sfintenie. Cat despre invoirea dintre cei doi, oare cine spunea altceva?
Citat:
3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari
|
De acord!
Citat:
b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri și vineri, iar luni numai daca este voință)
|
De acord
Citat:
c) Sărbătorile și zilele asupra sărbătorilor (inclusiv duminica – ziua Domnului și sâmbăta)
|
Aici parerile sunt impartite, iar duhovnicul stie cel mai bine cand sa-ti dea "dezlegare" Uneori sunt niste exceptii pe care duhovnicul are dreptul sa le faca, fara a incalca vreun canon. Nu comentez care sunt exceptiile, dar stiu bine ca sunt.
De acord
Citat:
e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soți
|
Acest punct nici nu cred ca mai trebuia specificat, dar probabil ca sunt si persoane pentru care trebuie scris negru pe alb ca altfel se poate scuza
Citat:
f) Vremile de tulburări și războaie precum și oarecare vreme după acestea, pentru cei care au luat parte la ele
|
Ei, aici mi se pare chiar caraghios. Vine omu' din razboiul de o suta de ani, si mai asteapta 50 ca sa se adapteze...
Citat:
g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum și vremea alăptării.
|
Oprita o fi, dar spune-le asta tinerelor cupluri. Si-atunci revin si zic: eu stiu ca e pacat si cat ni se ingaduie, dar tocmai neputinta de a ne putea retine, trebuie sa ne smereasca si sa ne dea certitudinea ca suntem nevrednici. Incercand sa facem totul dupa cum ni se ingaduie, putem lesne sa cadem in acea mandrie ca meritam slava lui Dumnezeu si ca suntem cu mult deasupra celorlalti care nu sunt capabili de ceea ce suntem noi!
Citat:
Te intreb pe perioada sarcinii si a alaptarii copilului ce sfaturi ai da unui cuplu proaspat casatorit?...ma refer la impreunarea dintre soti.
|
Daca as fi duhovnic, nu stiu: probabil as insista pentru o lamurire din partea sinodului. Ca om care am trecut prin acea perioada, nu pot spune decat atat: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dea tarie, rabdare si infranare, si sa nu facem din micile alunecari un "derdelus" pe care sa ne dam cu sania!