Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Desi imi propusesem sa renunt, fiindca nu stiu cat de ziditoare este disputa noastra, o sa mai fac o incercare.
Cunoastem bine ceea ce este binecuvantat de Dumnezeu, dar eu vorbesc de starea de pacatosenie, mai ales la o varsta cand clocoteste dorinta in om. SA NU SE MAI FACA! Deci in primul rand admitem ca daca s-a facut, poate fi dezlegat, iar in al doilea rand, de cate ori ne sunt interzise unele fapte si totusi nu ne putem stapani. Cand stai departe, de voie de nevoie, poti sa te stapanesti, dar cand iti privesti consoarta in ochi, fara meschinarie si ipocrizie, ci sincer, te mai poti gandi ca nu ai voie fiindca risti sa devii tatic mai des decat s-ar cadea sa fii? Eu vreau "sa nu mai fac", dar momentul acela unic e greu de stapanit. Nu cred ca este duhovnic care sa nu inteleaga acest lucru, chiar daca nu a cunoscut vreodata personal starea respectiva.
|
Of, of...si ce ar trebui sa promovam starea ta de pacatosenie? Sau ceea ce ne zideste, ceea ce nu alunga Duhul Sfant? Cum ne facem noi biserica Duhului Sfant?
Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Aici parerile sunt impartite, iar duhovnicul stie cel mai bine cand sa-ti dea "dezlegare" Uneori sunt niste exceptii pe care duhovnicul are dreptul sa le faca, fara a incalca vreun canon. Nu comentez care sunt exceptiile, dar stiu bine ca sunt.
|
Cand parintele sune ca sunt interezise cu asprime aceste zile...stie de ce spune aceste lucruri...daca ar fi fost si alte varinate sunt sigur ca le-ar fi precizat. Faptul ca sunt cazuri speciale si cuplul are nevoie nu zic nu...dar asta este in cazuri probabil foarte restranse.
Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Ei, aici mi se pare chiar caraghios. Vine omu' din razboiul de o suta de ani, si mai asteapta 50 ca sa se adapteze..
|
Unde scrie 50 de ani?...nu stiu ce ti se pare caraghios...parintele spune "oarecare vreme după aceste"...se pare ca tu le stii mai bine...ma inclin.
Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Oprita o fi, dar spune-le asta tinerelor cupluri. Si-atunci revin si zic: eu stiu ca e pacat si cat ni se ingaduie, dar tocmai neputinta de a ne putea retine, trebuie sa ne smereasca si sa ne dea certitudinea ca suntem nevrednici. Incercand sa facem totul dupa cum ni se ingaduie, putem lesne sa cadem in acea mandrie ca meritam slava lui Dumnezeu si ca suntem cu mult deasupra celorlalti care nu sunt capabili de ceea ce suntem noi!
|
Si ce ar trebui sa le spunem tinerelor cupluri? Desfranati fratilor, nu va nevoiti putin trupurile ca sunteti tineri si voi meritati tot ceea ce e mai bun, traiti-va viata, apoi spargeti-va capul ca e timp si de mantuire la batranete? Te-ai intrebat de ce bisericile sunt pline de batrani (daca nu cumva sunt goale) si tineri vezi foarte putini (si acestia majotitatea vin deja cu capul spart)?
Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Daca as fi duhovnic, nu stiu: probabil as insista pentru o lamurire din partea sinodului. Ca om care am trecut prin acea perioada, nu pot spune decat atat: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dea tarie, rabdare si infranare, si sa nu facem din micile alunecari un "derdelus" pe care sa ne dam cu sania!
|
Pai ce de ce lamuriri mai clare ai nevoie. Fiecare trebuie sa luptam cu propiile noastre neputinte (dar asta nu insemna ca trebuie cultivate, din contra tinele penru tine, nu mai sminti si pe altii).