Absolut de acord. Nu-mi permit sa dau sfaturi pe care eu insumi nu sunt (si nici n-am fost) capabil sa le tin. Si nici de-as fi capabil, tot nu sunt in masura sa vorbesc, fiindca Dumnezeu stie si cine-am fost, nu doar cel ce sunt acum. Cand Sf. Antonie a auzit pe cineva urland intr-o groapa, s-a dus si l-a intrebat: "Ce-ai, ma de urli-asa? Te-ai ticnit?" "Vai de capu' meu, sunt aici de trei zile si n-am mancat nimic" "Ei si ce, eu n-am mancat de 40 si tot nu urlu in halul asta!" Dupa un moment de liniste se aude vocea lui Dumnezeu: "Cu harul Meu, Antonie! Cu harul Meu!..."
Harul lui Dumnezeu nu vine peste noapte, nu vine la toti odata si nu vine la intamplare. Trebuie osteneala, dar si multa smerenie. Iar smerenia apare de obicei dupa ce suntem cu constiinta facuta praf.