Canonul pe care ni-l dă duhovnicul după spovedanie e spre îndreptare. El nu reprezintă o compensare a păcatelor făcute. Nu putem spune: fac un păcat că după aceea îi plătesc lui Dumnezeu prin canon şi mă va ierta. Păcatul făcut cu bună ştiinţă e foarte grav. Ştii că Dumnezeu spune să nu mănânci din Pom, dar tu, totuşi, mănânci, căci te va ierta. De fapt, ai căzut din har printr-un act de voinţă proprie.
Poate nu e asta voia lui Dumnezeu cu voi. Vrei să-i forţezi mâna, profitând de „cuceririle ştiinţei”. Îţi forţezi destinul, viaţa. Ştiu ce înseamnă golul ce apare într-o familie în lipsa copiilor. Viaţa e mai lipsită de sens. Însă e lipsită doar de sensul firesc, natural, nu şi de cel dumnezeiesc. Harul biruieşte necesităţile firii, inclusiv nevoia de a avea copii.
Cred că bine este să-L căutaţi mai mult pe Dumnezeu împreună, să vă deschideţi inimile către orice chemare a Sa şi să fiţi gata să o împliniţi. Poate vă va scoate în cale nişte copii de care veţi putea avea grijă. Sau poate veţi căuta voi o familie săracă (slavă Domnului, sunt o grămadă), să năşiţi câţiva copii şi să vă ocupaţi de ei, de cele duhovniceşti în primul rând, dar şi de cele materiale. Poate chiar veţi putea să creşteţi în casa voastră pe unii dintre ei.