[glykys]

Eu vorbeam din perspectiva unui cetatean, a unui om cu oleaca de spirit civic. Un crestin trebuie sa fie responsabil fata de toti oamenii, mai intai fata de familie, apoi fata de cei din jurul lui, iar mai apoi, fata de cei din afara. O aducere in scara blocului - spatiu public, impartit de totii locatarii blocului - a unui om strain mi se pare un abuz civic, incalca proprietatea celorlalti si ii si supune unui potential pericol. Nu sunt pusi in pericol doar locatarii, ci si chiar omul adapostit, pentru ca oricand se poate gasi un locatar deranjat si care sa il dea afara. Ce propui tu nu e o solutie, nici din punct de vedere civic si ma tem ca nici din punct de vedere crestinesc.

Daca va dori cineva sa faca o fapta buna, ii poate adaposti acasa, asumandu-si anumite riscuri, dar pe propria piele, nu pe pielea tuturor locatarilor din bloc. Ti-am dat exemplul cu cainii, nu puteau iubitorii de animale sa ii ia acasa, si sa evite astfel ca niste locatari sa fie muscati? Nu, e mai simplu sa crezi ca faci o fapta buna, cand, de fapt, arunci pisica sau cainele sau cersetorul in scara blocului, felicitandu-te ca i-ai salvat de la moarte. Puterea exemplului e covarsitoare. Daca e adevarat ce zici despre oamenii strazii, atunci toti locatarii vor fi cu ochii pe tine si daca vei scapa nevatamat si nejefuit cateva nopti, poti trage sperante ca niste milosi, dar tematori, iti vor urma exemplul.

Nu trebuie sa confundam bunatatea cu naivitatea. Hristos e in fiecare, dar si noi trebuie sa ne pregatim sa Il primim cum se cuvine. Dar sunt si ispite de dreapta. Parintii ne zic ca este o masura in toate, si in post, si in rugaciune, si in milostenie. Trebuie inceput cu lucrurile mici (o farfurie de mancare, o vorba buna, o cercetare a omului, gazduirea unor oameni cunoscuti...) si apoi continuat cu cele mari, nu sa ne aruncam la lucrurile mari, pentru ca mai apoi sa nu le putem face nici pe cele mici. Trebuie mai intai sa Il vedem pe Hristos in casnicii nostri, in vecini si prietenii nostri, si sa ne comportam cu ei ca atare, iar mai apoi, cu cei de pe strada.


E adevarat ca viata lui Jean Valjean s-a schimbat dupa gazduirea sa de catre episcopul, care era prezentat in roman ca un sfant, dar oare cine dintre cei care i-ar deschide unui om al strazii si ar fi jefuit nu l-ar da pe mana politiei, cum sugerai tu, N.Priceputule? Nu l-ai impinge intr-un rau si mai mare, nu i-ai favoriza si mai tare viciul? Trebuie sa ne gandim la toate posibilitatile. Cine ar proceda ca sfantul din Mizerabilii, dandu-i hotului si ce nu a furat? Sunt unii, dar sunt putini - parintele Galeriu s-a pomenit cu hotii in casa si le-a zis sa ia ce vor, ca poate au si nevoie. Hotii, stupefiati, nu au inteles si l-au stalcit in bataie. Cine poate sa rabde asa ceva si sa continue sa isi iubeasca aproapele?

Acum sa nu creada cineva ca va indemn sa nu faceti fapta buna. Nu,nu! Va indemn sa luati de mana omul strazii care doarme in scara blocului si sa il aduceti in casa dvs., daca va considerati destul de puternici duhovniceste pentru a face asta. Va indemn sa faceti toate faptele milei trupesti si sufletesti, dar mai ales, sa va cunoasteti masura, ca sa stiti sa biruiti ispitele si incercarile inerente ce vin la pachet.