Citat:
În prealabil postat de Raoul
Ana,imi place cum gandesti,cum scrii,ti-am urmarit cu drag mesajele de pe acest forum,insa aici nu prea ai dreptate. Si mie mi-e mila de animale,am si eu animal in casa,insa trebuie sa fiu si realist in viata. Momentan cainii NU sunt o prioritate,sunt multe alte lucruri de rezolvat! Nu ti-as fi dorit sa fii in locul acelei fete din Craiova! Sau sa fii mama si sa-ti vezi copilul intr-un spital sfasiat de niste caini! Atunci nu stiu cum vei mai privi lucrurile...
|
Inteleg perfect ce spui, te rog sa ma crezi. Iti dau un exemplu concret: o persoana foarte draga mie a fost ucisa in strainatate, la varsta de 24 de ani. Am urat poporul respectiv si i-am catalogat pe toti ca "ucigasi" si asa mai departe. Stiu, e o diferenta, dar cred ca intelegi analogia.
Stiu si ca acei caini nu sunt o prioritate acum. Dar o alta analogie. "Unde se hranesc cinci guri, mai incape una". In sensul ca printre atatea probleme la care incercam sa gasim solutii, ne putem stoarce mintea pentru inca una. Nu am spus ca trebuie sa cheltuim banii statului, asa putini cum sunt. Si eu as prefera ca, de exemplu, sa ne primim noi, bugetarii, acei 25% inapoi. As vrea sa stiu ca la momentul potrivit, voi aduce pe lume un copil care va avea cel putin strictul necesar, pe care din pacate putini si-l mai permit.
Ar trebui sa apelam la bunatatea oamenilor acum. Poate ti se pare fabulos, dar eu am 10 caini acasa, la parintii mei, pe langa alte animalute. Oamenii care au posibilitatea, sa ajute. Poate sunt o idealista, dar refuz sa cred ca daca oamenii ar fi uniti in implinirea unui scop comun (care ar fi bunastarea generala a celor din jur) nu ar reusi sa realizeze ceva. Secretul e sa fim manati de altruism. S-ar forma un fel de cerc al milosteniei: eu il ajut pe X, X pe Y, Y pe Z, iar Z pe mine. Si tot asa. Sunt ferm convinsa ca exista bunatate in toti, numai ca timpurile pe care le traim ne cam acresc inimile.
In orice caz, mi-a facut placere sa stau de vorba cu tine, Raoul!