Da, e foarte important să ştim despre ce vorbim, să cunoaştem cât mai bine problema. Important mi se pare, într-adevăr, să vorbim cât mai mult despre ei şi situaţia lor, despre indiferenţa de care sunt înconjuraţi, în primul rând la nivel instituţional, de unde poate şi trebuie să vină ajutorul, şi apoi la nivel individual. Pentru că indiferenţa generalizată la suferinţele altora e suma indiferenţelor personale.

Măsura de care am vorbit, cea a primirii în scările blocurilor reprezintă o soluţie disperată. Nici nu poate fi numită soluţie, însă nu ştiu cum am putea privi dimineaţa, când plecăm din apartamentul nostru călduţ, un sărman (un frate, nu?) mort de frig pe aleea din faţa blocului, ştiind că ar fi putut fi salvat dacă l-am fi lăsat să intre măcar pe scară. Ne-am aminti, probabil, de cât de nedrept e sistemul, cât de indiferent. Da, sistemul este aşa cum este. Dar noi?