Citat:
În prealabil postat de anna21
In concluzie nu mi se pare excesiv sau nerealist sa pretinzi unui tanar abstinenta.
Nu-i "incalzim" noi disponibilitatea de a pacatui prin atitudini intelegatoare.
Ce este de inteles?
Ca am pacatuit noi, parintii, deci de ce sa interzicem copiilor?
Pai de aceea pacatuiesc copiii: din cauza ca ne-am batut noi joc de poruncile dumnezeiesti.
Chiar daca i-am creste perfect si i-am preveni de orice pacat, ceea ce am facut noi in tinerete se va intoarce ca un bumerang asupra lor (poate cu exceptia situatiei in care pocainta a fost pe masura pacatelor.. Dar cati pot asta? Nu eu!)
Deci ar trebui sa prevenim copiii si sa-i crestem cu frica de Dumnezeu, dar chiar si asa, daca noi am staruit in desfranare (fie ea si cu sotia), sa ne asteptam la aceleasi patimi in proprii copii.
Cu atitudine relaxata.. ca sunt tineri si nu se pot stapani.. Numai mila lui Dumnezeu acolo.
|
Subscriu si subliniez o concluzie bine venita.
Cu alte cuvinte Parintele Arsenie Boca spune:
• “Iubirea desfrânării îi face pe oameni groși la minte și la obraz, și nu înțeleg cinstea. De aceea, mugurii căsătoriei lor, copiii, îi dau pe părinți cu capul de toți pereții și prin purtările lor rele le azvârle cu copite în obraz, iar la rândul lor îndoit vor lua și ei de la copiii lor”.
• “Iată cei cu rele: ele vin pe capul oamenilor – și uneori chiar pe cap – de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispășire și ca hotar al păcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea, e că plata păcatelor izbește și-n urmași, până la al treilea și al patrulea neam”... „Pedepsesc păcatele părinților în copii, până la treilea și până la al patrulea neam, al celor ce Mă urăsc pe Mine. Și fac milă până la al miilea neam celor ce mă iubesc pe Mine, și păzesc poruncile Mele”.