Mă bucură răspunsul tău, frate MariS, ca şi al celorlalţi care s-au arătat preocupaţi de problema pe care o avem cu oamenii aceştia. Ca şi Ioan Cezar, cunoşti bine situaţia lor şi ne-ai împărtăşit date importante despre ei.

Mă gândesc că un prim lucru care se poate face pentru ei e să îi observăm. Să vorbim despre ei, pentru că dacă-i ignorăm situaţia lor nu se va îmbunătăţi cu nimic. Dacă va exista o mai mare preocupare pentru ei în societate, poate se va mai mişca ceva.

Ar fi bine să intrăm în vorbă cu ei, să-i întrebăm de viaţa lor, să le ascultăm necazurile, iar cei care cunosc câte o poveste a unuia dintre aceşti sărmani, cum de a ajuns în stradă şi cum se descurcă acolo, să o scrie aici.