Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Mă bucură răspunsul tău, frate MariS, ca și al celorlalți care s-au arătat preocupați de problema pe care o avem cu oamenii aceștia. Ca și Ioan Cezar, cunoști bine situația lor și ne-ai împărtășit date importante despre ei.
Mă gândesc că un prim lucru care se poate face pentru ei e să îi observăm. Să vorbim despre ei, pentru că dacă-i ignorăm situația lor nu se va îmbunătăți cu nimic. Dacă va exista o mai mare preocupare pentru ei în societate, poate se va mai mișca ceva.
Ar fi bine ar fi să intrăm în vorbă cu ei, să-i întrebăm de viața lor, să le ascultăm necazurile, iar cei care cunosc câte o poveste a unuia dintre acești sărmani, cum de a ajuns în stradă și cum se descurcă acolo, să o scrie aici.
|
Da, asa este, frate, nu trebuie sa-i ignoram, sunt totusi fratii nostrii asa vitregiti de soarta, dar nu trebuie sa-i uitam sau sa ne facem ca nu-i vedem. Trebuie ridicata problema permanent si la nivelul intregii comunitati. Din pacate, multi dintre noi avem un mod egoist de-a privi mantuirea: eu primul. Dam din coate si ne punem piedici chiar si in fata Sf. moaste sau cand luam apa sfintita (ca tot se apropie Boboteaza), in loc sa-l lasam pe fratele mai slab inaintea noastra. Nu scapam de egoism nici cand spunem ca mergem pe Cale. Il caram dupa noi tot timpul. Eu in primul rand. Iertati-ma.
Hristos fie in mijlocul nostru!
Har, smerenie si jertfa de sine.